Vladimir Plahotniuc, CONDAMNAT la 19 ani de închisoare în dosarul „Frauda bancară”. Recunoscut vinovat pentru crearea și conducerea unei organizații criminale, escrocherie și spălare de bani, titrează Ziarul de Gardă. Sentința a fost pronunțată miercuri, 22 aprilie 2026, de un complet de judecată prezidat de magistratul Sergiu Stratan, din care au mai făcut parte judecătoarele Ana Cucerescu și Olga Bejenari, la aproape șapte luni de la extrădarea lui Plahotniuc în R. Moldova, în lipsa condamnatului, care a refuzat să fie escortat în instanță. Instanța l-a recunoscut pe Vladimir Plahotniuc vinovat pe toate cele cinci capete de acuzare înaintate de procurori. Crearea și conducerea unei organizații criminale i-a adus lui Vladimir Plahotniuc 12 ani de închisoare. De asemenea, pentru fiecare dintre cele două episoade de escrocherie (2013–2014 și 2014–2015), Plahotniuc a fost condamnat la câte 13 ani de detenție, iar pentru fiecare dintre cele două episoade de spălare a banilor (2013–2015 și 2014–2015), instanța l-a condamnat la câte opt ani de pușcărie. Prin concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, instanța i-a stabilit lui Plahotniuc o pedeapsă de 19 ani de închisoare.

Plahotniuc, condamnat la 19 ani de închisoare pentru frauda bancară din 2014, relatează și Europa Liberă. Procurorii ceruseră 25 de ani de închisoare, iar avocatul lui va contesta decizia. Președintele completului de judecată, Sergiu Stratan, a declarat că Plahotniuc a fost recunoscut vinovat de crearea și conducerea unei organizații criminale, care a sustras circa un miliard de dolari din sistemul bancar moldovenesc, în anul 2014. În acest episod, a fost examinată doar o parte a fraudei bancare, prejudiciul estimat de procurori fiind de 39 de milioane de dolari și 3,5 milioane de euro. Prejudiciul urmează să fie încasat de la Plahotniuc, confiscându-i-se imobilele sechestrate în cadrul acestui dosar. Potrivit procurorului Alexandru Cernei, acestea valorează în jur de un miliard de lei. Pe 25 martie, Plahotniuc și-a susținut pledoaria în instanță. Inculpatul a respins și versiunea acuzării că organizația criminală ar fi înlăturat obstacolele din calea lui Ilan Șor – un alt oligarh, condamnat în absență la 15 ani de închisoare – ca acesta să preia controlul asupra celor trei bănci care au fost ulterior devalizate (Unibank, Banca Socială și Banca de Economii). El a explicat că primele două erau bănci comerciale și Șor avea nevoie doar de acordul acționarilor ca să le preia. La Banca de Economii, pachetul majoritar de acțiuni era deținut de Guvern. Plahotniuc spune, că în vara lui 2013, statul a decis să cedeze controlul către acționarii minoritari deoarece nu avea bani pentru a ajuta banca să-și rezolve problemele cu lichiditățile, apărute din cauza mai multor credite neperformante. Fost lider al Partidului Democrat, Plahotniuc mai susține că nu avea influență asupra membrilor Partidului Liberal-Democrat, care la acea vreme conduceau Guvernul și dețineau funcțiile-cheie din domeniul financiar. El a spus că Șor a intrat în consiliul de administrare al Băncii de Economii după ce a fost ales de acționari și apoi s-a votat singur pe sine și a devenit președinte al consiliului. În premieră, Plahotniuc a vorbit în instanță despre felul în care și-a gestionat afacerile. De exemplu, el a recunoscut că a avut companii offshore în diferite țări, motivând că astfel le putea deține legal și să achite taxe mai mici. Pentru gestionarea lor, apela la companii-provideri, constituite în mare parte din avocați internaționali, care ajutau la efectuarea diferitor tranzacții. El a mărturisit că intenționa să schimbe legislația R. Moldova, astfel încât oamenii de afaceri să poată deschide și aici companii offshore. Alte detalii din dosar citiți pe pagina Europei Libere.

Închisoare pentru oligarhul Plahotniuc până în 2044. S-a întâmplat ceea ce, cu câțiva ani urmă, părea de neimaginat în Republica Moldova! – comentează jurnalistul Vitalie Călugăreanu pentru DW Moldova. Oligarhul moldovean Vladimir Plahotniuc a fost condamnat miercuri la 19 ani de închisoare cu executare în dosarul fraudei bancare. În perioada 2010-2019, acesta a controlat majoritatea proceselor politice și majoritatea instituțiilor de stat din Republica Moldova, inclusiv Guvernul și justiția prin rude, oameni loiali, corupți sau șantajabili. În iunie 2019, după alegerile parlamentare, Plahotniuc a pierdut puterea, a încercat să se opună cedării puterii împingând situația până la limita unei lovituri de stat. După o discuție care a durat mai puțin de cinci minute cu ex-ambasadorul SUA la Chișinău, Dereck J. Hogan, Plahotniuc a fugit din Moldova. A fost văzut apoi în SUA, după care autoritățile americane l-au declarat neeligibil pentru obținerea vizelor din cauza implicării sale „în acte de corupție care au subminat statul de drept și au compromis grav independența instituțiilor democratice în Moldova”. În iulie 2025, oligarhul moldovean, cu conexiuni puternice și în mediul politic din România a fost reținut în Grecia unde închiriase o vilă de lux pe malul mării. În timpul perchezițiilor, oamenii legii din Grecia au depistat, 21 de acte cu diferite identități ale lui Plahotniuc, emise de șapte state diferite: Republica Moldova, România (două identități diferite), Ucraina, Federația Rusă, Bulgaria, Vanuatu și Irak, amintește autorul.

Un alt subiect analizat în presă - Aderarea Moldovei la UE și problema Transnistriei: încurajări oficiale și îngrijorări neoficiale. Veridica scrie că Transnistria este o problemă care poate complica integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Pozițiile publice ale oficialilor sunt încurajatoare, pornind de la ideea că există un precedent de primire a unei țări cu probleme de acest tip în UE, al Ciprului. Există, totuși, și îngrijorări neoficiale. Problema Transnistriei va apărea, vrând-nevrând, la unele din subpunctele complicatelor capitole și clustere ale aderării, iar pentru ea va fi nevoie de soluții juridice, dacă excludem ipoteza optimistă că la vremea respectivă va fi rezolvată. Vor putea locuitorii Transnistriei circula liber prin Uniunea Europeană pentru simplul motiv că Transnistria e, de drept, a Moldovei, de exemplu? Cum va fi asigurată securitatea la frontiere și care anume, cele care includ și Transnistria, sau doar la Nistru? Desigur, astfel de lucruri nu sunt obstacole de netrecut în vederea aderării, dar fac mai dificilă concretizarea opțiunilor politice. Problema frontierei transnistrene devine foarte actuală într-un moment foarte prost, în care UE este preocupată de problematica migrației și, implicit, a granițelor proprii. O veste bună pentru Republica Moldova: lucrurile vor evolua vrând-nevrând. Deznodământul războiului din Ucraina va influența în mod clar situația Transnistriei, în bine sau în rău. Faptul că vorbim de un teritoriu volatil economic, despre care se spune că se depopulează, este și el un factor modificator al problemei geopolitice. Problema acestei regiuni va reveni, în timp, iarăși și iarăși, până va fi rezolvată. Pentru a o face, Chișinăul trebuie să înțeleagă cursul istoriei și să se situeze în el, așa cum a dovedit că face de câțiva ani.

Chișinăul răspunde Moscovei: „Rusia trebuie să-și retragă trupele din Transnistria” – titrează RFI Moldova, care-l citează pe vicepremierul Valeriu Chiveri. Declarația vine după ce secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, a spus într-un interviu că Rusia va lua toate măsurile necesare pentru apărarea cetățenilor săi din Transnistria, regiunea separatistă a Republicii Moldova. Vicepremierul pentru Reintegrare din Guvernul de la Chisinău, Valeriu Chiveri, a respins declarațiile lui Șoigu, spunând că Rusia distorsionează poziția R. Moldova privind soluționarea conflictului transnistrean. „Optăm exclusiv pentru o soluție pașnică, iar Federația Rusă trebuie să-și retragă trupele pe care le are în Transnistria, a declarat Valeriu Chiveri.

“R. Moldova nu urmărește scandalul de la București ca pe o telenovelă politică, ci ca pe o posibilă fisură într-un sistem de sprijin fără de care propria ei stabilitate devine mai fragilă”. Analistul politic Mihai Isac atrage atenția, într-o analiză pe Cotidianul, asupra motivelor multidimensionale în baza cărora criza politică guvernamentală de la București provoacă o îngrijorare sporită în Republica Moldova. “România nu este importantă pentru Moldova doar prin sprijin financiar, comerț și electricitate, ci și prin capacitatea de a o ajuta să reziste presiunii hibride rusești”, subliniază analistul.  Privită de la Chișinău, criza de la București nu este, așadar, doar o ceartă între PSD, USR și PNL, nici doar o problemă de rotație, deficit și orgolii. Este întrebarea dacă principalul sprijin extern al Republicii Moldova rămâne coerent într-un moment în care estul Europei este încă zguduit de războiul Rusiei, iar statul moldovean continuă să trăiască sub presiunea Transnistriei, a crizelor energetice și a amenințărilor hibride. Iar privit de la București, cazul ar trebui să fie o lecție de maturitate. Republica Moldova nu e un decor sentimental folosit la discursuri festive și abandonat la primul val de nervi electorali. Este parte din spațiul vital de securitate, infrastructură și influență al României.