Mai mulți activiști ruși au înlăturat joi plăcile comemorative care aminteau de miile de prizonieri polonezi executați din ordinul lui Stalin în urmă cu 80 de ani, în ceea ce a rămas cunoscut în istorie ca ”Masacrul de la Katyń”. Ordinul de înlăturare a venit de la autoritățile locale care au pretins că nu există dovezi ale crimelor, susține The Moscow Times.
Procurorii din orașul Tver, într-un ordin din octombrie 2019, pentru scoaterea plăcilor de pe fosta clădire a poliției secrete sovietice, au declarat că datele trecute pe ele „nu se bazează pe fapte documentate”, notează hotnews.ro.
Uniunea Sovietică și-a asumat în 1990 responsabilitatea pentru crimele din 1940 când aproximativ 22.000 de ofițeri polonezi au fost ucisi- inclusiv 6.000 în subsolul clădirii poliției secrete NKVD din Tver, situat la nord-vest de Moscova - în ceea ce a devenit cunoscut în istorie ca masacrul de la Katyn.
Majoritatea celor uciși erau ofițeri capturați ca prizonieri de război în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executați se aflau și numeroși civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenților unei universități să devină ofițeri în rezervă, sovieticii au reușit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualității poloneze, ca și a evreilor polonezi și a bielorușilor polonezi.
Din documentele cercetate îndeosebi în perioadele guvernărilor Gorbaciov și Elțîn reiese că poliția politică NKVD a selecționat cu premeditare pentru execuție ofițeri și oameni cu pregătire, ingineri, profesori, avocați, funcționari înalți, latifundiari, aristocrați, preoți, potrivit
Wikipedia.
Descoperirea de către naziști în 1943 a uneia dintre gropile comune, după ce armata germană ocupase în 1941 zona respectivă a precipitat ruperea relațiilor diplomatice dintre Uniunea Sovietică și guvernul polonez în exil de la Londra.
Deși, chiar înaintea prăbușirii URSS-ului, autoritățile rusești au recunoscut rolul sovieticilor în masacru (procuratura militară sovietică a început ancheta în 1989), există anumite resentimente în Rusia în legătură cu aceste probleme, guvernele rusești succesive refuzând să numească masacrele crime de război sau acte de genocid, ceea ce ar duce la necesara urmărire în justiție a făptașilor aflați încă în viață. Mulți ruși continuă să creadă ca fiind adevărată versiunea propagandei guvernamentale sovietice de până în anul 1989, conform căreia naziștii, care invadaseră Uniunea Sovietică în 1941, ar fi fost autorii masacrelor.
Gorbaciov și-a cerut scuze în octombrie 1990 față de poporul polonez, însă nu a permis publicarea ordinului de execuție. Acel document sovietic a fost înmânat președintelui Poloniei, de președintele Elțin, abia în 1992 (v. pe larg mai jos). În 2005, autoritatea rusă de competență pentru anchetarea cazului (în locul fostei procuraturi militare sovietice) a dispus, fără o evaluare juridică clară, închiderea cazului și declararea a 116 dintre 183 de dosare privind masacrul de la Katyń drept secret de stat.
Pe data de 26 noiembrie 2010, parlamentul rus a recunoscut oficial că masacrul a fost comis la ordinul direct al lui Stalin.
