Printre componentele războiului hibrid al Rusiei împotriva Republicii Moldova un loc aparte îl au acțiunile de presiune economică. Folosindu-se de dependența economică a Moldovei de piața rusă, dependență moștenită din trecutul colonial sovietic și păstrată, într-un mod criminal, de majoritatea guvernărilor de la Chișinău în perioada post-sovietică, Moscova a recurs fără ezitare la embargouri asupra exporturilor moldovenești, în special asupra produselor agricole și vinurilor. Tot așa cum a folosit tactica manipulării prețurilor la gaz și la alte resurse energetice ca pârghii de influență politică. Nu în ultimul rând, a acordat sprijin economic regiunii separatiste Transnistria, pentru a slăbi autoritatea guvernului central de la Chișinău.

Susținerea mișcărilor separatiste dintotdeauna a fost strategia preferată de Moscova în menținerea Republicii Moldova în sfera sa de influență. De peste treizeci de ani, Transnistria rămâne o regiune cheie în această strategie a Rusiei, care s-a realizat prin menținerea conflictului transnistrean înghețat, pentru a limita capacitatea Moldovei de a se reorienta spre structurile europene. Aceluiași scop servește și susținerea grupurilor pro-ruse din Găgăuzia, o altă regiune a Republicii Moldova cu antecedente separatiste, pentru a submina stabilitatea internă și a frâna cursul european.

Cu toate acestea, abuzarea de către Moscova de procedeul șantajului economic, prin instituirea interminabililor embargouri comerciale, a provocat peste ani un efect invers celor scontate. Republica Moldova și-a reorientat exporturile spre piețele europene, chiar dacă această reorientare a fost lentă și a avut costuri economice majore. Însă, în ultima instanță, exporturile moldovenești s-au debarasat de dependența sufocantă de piața rusă, iar competitivitatea produselor de export moldovenești a crescut exponențial, adaptându-se la standardele de calitate înaltă de pe piețele europene. Doar sectorul energetic continua să țină Republica Moldova captivă șantajului economic rus.

Războiul din Ucraina, însă, a schimbat radical termenii problemei și în domeniul energetic. Spre stupefacția Moscovei, Republica Moldova ajutată enorm de România și partenerii din UE, devine independentă de Gazpromul rus, începând să-și procure tot volumul necesar de gaze din surse alternative.

Este adevărat că malul drept al Nistrului a rămas într-o dependență majoră de livrarea electricității produsă de centrala de la Cuciurgan, care funcționa până mai ieri pe gazul rusesc neachitat de regimul separatist de la Tiraspol. Dar și pe această dimensiune, Chișinăul se pregătește să obțină imunitate energetică, grație conexiunilor cu sistemul electroenergetic românesc și cel european în construcție. Această perspectivă a determinat Moscova să-și intensifice acțiunile de destabilizare a Republicii Moldova, prin alte procedee ale războiului hibrid, diferite de cele pur economice.

Pentru Republica Moldova războiul din Ucraina s-a manifestat printr-o intensificare fără precedent a propagandei și dezinformării operate de mass-media ruse și rețele sociale, pentru a răspândi narațiuni favorabile Kremlinului și pentru a polariza opinia publică moldovenească. Accentul s-a pus pe promovarea unui discurs anti-românesc, anti-european și anti-NATO, încercându-se pe această cale să fie erodat sprijinul pentru integrarea europeană de către majoritatea cetățenilor moldoveni. Cu o deosebită intensitate s-a recurs la discreditarea liderilor pro-occidentali și promovarea politicienilor și partidelor pro-ruse din Republica Moldova.

Ingerințele serviciilor secrete ruse în viața politică din Republica Moldova au devenit maxime. Manipularea politică, prin injectarea unor resurse enorme financiare în sprijinirea partidelor și organizațiilor politice care promovează interesele rusești, a luat proporții nemaivăzute în trecut.

S-a recurs la finanțarea ilegală a campaniilor electorale și ale politicienilor pro-ruși, la implicarea prin procedee criminale de corupere politică în alegeri prin dezinformare și influențare a procesului democratic, pentru deturnarea lui în folosul intereselor Kremlinului. Au fost practicate tehnici totalitare de influențare a diasporei moldovenești din Rusia, pentru a exercita presiuni asupra guvernului de la Chișinău și pentru a deturna radical procesul electoral moldovenesc.

Obiectivele strategice ale Rusiei în promovarea războiului hibrid în Republica Moldova urmăresc scenariul împiedicării aderării statului moldovenesc la Uniunea Europeană și în perspectivă la NATO, precum și menținerea lui în sfera de influență rusească. Importanța cazului Republicii Moldova constă în crearea unui precedent pentru alte state din regiune care aspiră la independență față de Moscova. Pe acest motiv Kremlinul se implică masiv în destabilizarea Republicii Moldova, prin procedeele războiului hibrid, alocând resurse importante, inclusiv financiare, pentru atingerea scopurilor sale.

Despre eficiența politicilor Moscovei în destabilizarea societății moldovenești vorbesc rezultatele referendumului pro-Europa din toamna trecută, precum și ale alegerilor prezidențiale, care au picat în interiorul statului privind susținerea cursului european. Situația a fost salvată de votul diasporei moldovenești din Occident, dar rezultatul înregistrat în interiorul Republicii Moldova subminează simțitor optimismul europeniștilor în perspectiva alegerilor parlamentare din acest an. Aceste alegeri sunt considerate cruciale pentru viitorul statului moldovenesc, în special în contextul relațiilor cu Rusia și parcursul european

Perpetuarea guvernării pro-europene pe durata încă a unui ciclu electoral, cu siguranță, va imprima ireversibilitate orientării europene a Republicii Moldova și va contribui la desprinderea ei definitivă de influența Rusiei.

Această perspectivă este pe deplin conștientizată de strategii de la Kremlin, care aruncă, în lupta pentru dominația sa în Republica Moldova, toate resursele la îndemână, fără excepție. S-a ajuns până la sacrificarea Transnistriei separatiste, ea fiind debranșată de gazul rusesc, care până mai ieri era furnizat fără nici o plată Tiraspolului, pentru a crea o criză energetică cuplată cu una umanitară și crescând, pe această cale, nemulțumirea cetățenilor față de actuala guvernare de la Chișinău.

Nu este exclusă nici varianta că Moscova va impulsiona procesul de reintegrare formală a Transnistriei în componența Republicii Moldova, cu scopul de a aduce la urnele de vot alegătorii transnistreni, contaminați de mai mult de treizeci de ani de propaganda pro-rusă, astfel influențând rezultatele viitoarelor alegeri parlamentare. În acest context, alegerile parlamentare din 2025 sunt văzute ca o ultimă oportunitate majoră pentru Moscova de a-și reafirma influența în Republica Moldova și de a încetini sau chiar opri orientarea pro-europeană a statului moldovenesc.

În aceste condiții este esențial ca autoritățile și societatea civilă pro-europene să fie vigilente și să asigure un proces electoral liber și corect la viitoarele alegeri parlamentare, rezistent la influențele externe destabilizatoare.

Războiul hibrid al Rusiei împotriva Moldovei rămâne o provocare majoră, dar formarea premiselor pentru mobilizarea masivă a forțelor pro-europene pe interior, tot așa cum și sprijinul internațional oferă Chișinăului resursele necesare pentru a rezista acestor presiuni din partea Rusiei, asigurând ireversibilitatea orientării europene a Republicii Moldova.