Potrivit sursei citate, filmul, editat în stilul propagandei sovietice, arată toate etapele până la detonarea armei: transportarea sa pe cale ferată până la baza aeriană Olenia din Peninsula Kola, decolarea și zborul avionului Tupolev Tu-95 deasupra Mării Barenț până la locația detonării în apropierea Strâmtorii Matocikin din Novaia Zemlea și încheindu-se cu eliberarea bombei care a fost atașată de o parașută pentru a încetini căderea acesteia pentru a permite echipajului Tu-95 să ajungă la o distanță sigură de locul detonării.

Înregistrări video filmate din mai multe direcții și de la distanțe diferite arată detonarea apocaliptică și norul pe care l-a produs.

Bomba, cu denumirea oficială RDS-220 și poreclită ulterior Bomba țarului, a fost cea mai mare armă nucleară construită vreodată având o putere echivalentă cu 50 de megatone de TNT, aproximativ cât 3.800 de bombe cu puterea celei detonate de Statele Unite deasupra orașului japonez Hiroshima.

Arma a fost detonată la 30 octombrie 1961 în Novaia Zemlea, producerea acesteia fiind ordonată de premierul sovietic Nikita Hrușciov într-o perioadă în care escaladaseră tensiunile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică.

Hrușciov a dorit inițial producerea unei bombe cu o putere echivalentă cu 100 de megatone de TNT dar aceasta a fost redusă ulterior pentru a limita contaminarea radioactivă.
Documentarul arată cum bombardierul Tu-95 a fost acoperit cu o vopsea albă reflectorizantă specială pentru a-l proteja de căldura cauzată de radiața termică produsă de explozie. Bombardierul a fost dotat cu echipamente de măsurare și însoțit de un al doilea avion care a filmat explozia.

Pentru a încetini căderea bombei aceasta a fost eliberată cu o parașută uriașă care cântărea aproape o tonă, arma fiind detonată la 4.000 de metri deasupra solului.

Înregistrarea video arată cum lumina exploziei a durat mai mult decât oricare alta înregistrată vreodată, putând fi zărită de la 1.000 de kilometri distanță, fiind văzută din Finlanda.

Ciuperca atomică s-a ridicat la 64 kilometri înălțime (de peste șapte ori înălțimea muntelui Everest) și a avut un diametru de 90 de km, provocând distrugerea tuturor clădirilor din orașul militar Severny aflat la 55 de kilometri de epicentrul exploziei.

În pofida faptului că a fost detonată la o înălțime de 4.000 de metri, unda seismică provocată de bombă a fost echivalentă cu cea produsă de un cutremur de 5 grade pe scara Richter, undele de șoc atmosferice făcând înconjurul planetei de 3 ori.

Oamenii care s-ar fi aflat la mai puțin de 100 km distanță de locul exploziei ar fi suferit arsuri de gradul 3 iar căldura provocată de detonare s-a simțit până la 270 km.

În 1963 Statele Unite și Uniunea Sovietică au semnat un acord de interzicere a testelor nucleare în atmosferă, spațiu și pe mare, toate detonările realizate ulterior fiind subterane.