Solicitat de agenție, directorul TNME, Petru Hadârcă, Artist al Poporului, a menționat că în ilustrarea plicului sunt surprinse trei personalități ale scenei teatrului și filmului: Eugeniu Ureche (1917-2005), Valeriu Cupcea (1929-1989) și Costache Antoniu (1900-1979). Ei reprezintă trei generații de actori prin care teatrul și cultura română s-au afirmat și dezvoltat în spațiul de la est de Prut.

”Ne exprimăm gratitudinea și recunoștința Cristinei Popescu, director general ”Romfilatelia”, și membrilor echipei de lucru și de creație: Luminița Toncu, Mihaela Stănescu și tuturor celor care au colaborat în acest proiect, pentru implicare, creativitate și promptitudine. Mulțumim ”Romfilatelia” pentru acest exemplu de prețuire și cultivare a memoriei oamenilor de artă, celor care s-au dedicat promovării limbii și culturii române”,  a subliniat Petru Hadârcă.

Potrivit sursei citate, absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași, Costache Antoniu, a fost actorul Teatrului Național din Chișinău în perioada 1926-1935. ”Anume aici a cucerit admirația publicului realizând roluri memorabile. Înainte de a deveni celebru pe scena Naționalului de la București în rolul Cetățeanului turmentat din ”Scrisoarea pierdută” de Caragiale, Costache Antoniu a fost ovaționat în acest rol mai multe stagiuni la rând de publicul de la Chișinău, care îl adora și venea la spectacolele în care era distribuit. Talentul său a strălucit apoi timp de mai multe decenii pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Distins cu titlul de Artist al Poporului, în perioada 1955-1970 a fost rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București”, a precizat directorul TNME.

Eugeniu Ureche s-a angajat în anul 1940, împreună cu alți opt actori de la fostul Teatru Național din Chișinău, la Teatrul Sovietic Muzical-Dramatic moldovenesc din Chișinău. În 1950 a fost distins cu Premiul Stalin, în 1952 a montat pe scena Teatrului moldovenesc din Chișinău ”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, în care l-a interpretat pe Cetățeanul turmentat. Prin rolurile sale, realizarea lor conceptuală, prin rostirea românească, prin tehnicile interpretative asumate conștient, prin opțiunea pentru un anumit repertoriu în recitalurile de poezie, Eugeniu Ureche a întruchipat continuitatea tradiției artei teatrale românești pe scena teatrului moldovenesc sovietic de la Chișinău. Prin arta sa interpretativă, a contribuit la păstrarea, dezvoltarea și difuzarea imaginilor și bunurilor imateriale care au asigurat identificarea etnică și culturală a românilor de la est de Prut, iar cultura română a avut continuitate în acest spațiu inclusiv grație activității de creație a lui Eugeniu Ureche.

Absolvent al Școlii de Artă Teatrală din Leningrad, Valeriu Cupcea a fost actorul și regizorul preocupat de rostirea și cultivarea limbii române (numită pe atunci moldovenească). El a adus în luminile rampei mai multe personaje și texte din autori români printre care Eminescu de Mircea Ștefănescu (1966), Tache Ianche și Cadâr de Victor Ion Popa (1960), mai multe piese de Vasile Alecsandri: ”Fântâna Blanduziei” (1967), ”Iașii în carnaval” (1969), ”Două fete și-o neneacă” (1971), ”Sânzeana și Pepelea” (1982). „Valeriu Cupcea a rămas un nume de legendă în memoria publicului prin interpretarea rolului lui Eminescu în spectacolul omonim de Ștefănescu, care a avut un impact puternic în procesul de identificare culturală și națională”, a mai spus directorul TNME.