Memorandumul de Înțelegere dintre cele două companii deschide perspective pentru Romarm de a exporta produse și servicii la nivel global, având posibilitatea să devină unul dintre furnizorii europeni ai companiei Hanwha.

Amintim că, la sfârșitul anului trecut, o amplă delegație politică a României a efectuat o vizită în Coreea de Sud, unde s-a discutat despre achiziția de armament, dar și despre industria română de apărare. Obuzierele de 155 mm sud-coreene K9 Thunder au fost și ele pe agenda decidenților politici români.

Industria de apărare din România depinde de alte state în ceea ce privește pulberea și explozivul pentru a reuși să producă muniție iar acest lucru e una din marile vulnerabilități ale Armatei României.

În contextul tot mai tensionat din Europa de Est ca urmare a acțiunilor agresive ale Federației Ruse, și într-un climat de securitate aflat la cel mai scăzut nivel după finalul Războiului Rece încoace, au fost puse unele întrebări cu privire la punctele forte și vulnerabilitățile forțelor armate ale statelor membre NATO.

Desigur că retorica războiului are în general scopul de a instaura panică și de a face rating iar în moment nici România, cât nici NATO nu vor fi angrenate într-un conflict militar, indiferent dacă situația din jurul Ucrainei ar escalada militar iar demersurile diplomatice ar pica.

Însă un exercițiu de imaginație în cazul unui ipotetic conflict ne-ar arăta că poate cea mai mare vulnerabilitate pe care ar avea-o România ar fi producția de pulbere. Practic depindem pentru a produce muniție de alte state precum Bulgaria și, mai grav, Serbia (stat care nu doar că nu e membru NATO, dar e și apropiat de Federația Rusă).

Amintim că fabricile din Romarm, Fabrica de Pulberi S.A. Făgăraș și Pirochim Victoria, pe vremuri, produceau pulberi și explozivi, atât pentru utilizări militare cât și pentru minerit.