Sâmbăta trecută la Chișinău, pentru prima dată în istorie, a avut loc ședința comună a Parlamentelor României și Republicii Moldova, finalizată prin aprobarea Declarației comune, textul căreia începe cu anunțarea condițiilor relațiilor speciale între două state, care pornesc „de la comuniunea bazată pe unitatea de limbă, istorie, cultură, tradiții, valori și aspirații europene”. Președinții Parlamentelor Republicii Moldova și României, Igor Grosu, Florin Cîțu și Marcel Ciolacu, au semnat această Declarație comună în care se exprimă satisfacția pentru caracterul deschis și constructiv al conlucrării bilaterale. În document se menționează că România va continua să acorde sprijin robust și constant Republicii Moldova și va sprijini accelerarea adoptării standardelor și reglementărilor compatibile cu normele Uniunii Europene. La fel, cele două legislative și-au exprimat hotărârea fermă de a continua strâns conlucrarea și coordonarea în domeniile de competență și interes reciproc.

Reuniune istorică... în variantă redusă...

În contextul actual, relația bilaterală între două state românești se bucură de o deschidere fără precedent în ultimii treizeci de ani, fiind consfințită de un parteneriat strategic pentru integrare europeană a Republicii Moldova. Intensificarea fără precedent a parteneriatului strategic se datorează, în special, faptului existenței astăzi la guvernare în Republica Moldova a unei majorități politice pro-europene și pro-reforme, care dă dovadă de multă voință politică și acțiuni concrete în direcția accelerării procesului de transformare și modernizare a societății moldovenești după standardele europene.

Presa a catalogat ședința comună a parlamentelor în termenii unei reuniuni istorice. Într-o anumită retrospectivă, acest calificativ este la locul său. Chiar dacă Parlamentul României a fost reprezentat de puțin peste 60 de deputați ai Camerei și Senatului, din numărul total de peste 400 de deputați români, ei totuși reprezentau toate fracțiunile și grupurile parlamentare. Pe când Parlamentul moldovenesc a fost prezent la reuniune doar în componența deputaților din fracțiunea majoritară a Ppartidului PAS, comuniștii, socialiștii și șoriștii ignorând prin absența sa la ședință această manifestare politică cu iz de eveniment istoric. Deci, a fost o reuniune comună a Parlamentului României cu doar o fracțiune a Parlamentului Republicii Moldova, chiar dacă și majoritară ca număr de deputați moldoveni.

Evenimentul de la Chișinău a fost cumva umbrit de interdicția anunțată de către autoritățile vamale de pe aeroportul din Chișinău pentru liderul AUR, deputatul George Simion, de a intra pe teritoriul Republicii Moldova. Simion făcea parte din delegația parlamentară română invitată să participe la ședința comună a Parlamentelor român și moldovean, chiar dacă rămânea în putere declararea sa ca indezirabil pe teritoriul statului moldovean pe o perioadă de 5 ani, adică până în 2023. Este puțin probabil că partea moldovenească a menținut interdicția pentru Simion fără a avea consultări prealabile cu partea română. Este plauzibilă supoziția că a fost luată în considerare imprevizibilitatea comportamentală a deputatului român Simion, ieșirile lui publice scandaloase și pentru a păstra sobrietatea actului întrunirii parlamentare comune moldo-române, s-a recurs la o decizie, crezută mai puțin infamă, de a bloca apariția deputatului AUR la această ședință. O decizie controversată și nelipsită de cusururi politice.

Prudența de pe ambele maluri

Percepția prezenței incomplete a Parlamentului moldovean la reuniunea comună cu colegii săi din România s-a făcut simțită și în luările de poziție ale parlamentarilor moldoveni în cadrul cuvântărilor rostite la ședință. Lipsa printre vorbitorii PAS a deputaților cu o poziție unionistă asumată politic, a prefăcut discursurile legislatorilor de la Chișinău într-o paradă verbală a apologismului moldovenist-statalist cu tentă europenistă. Evident, nu au fost absente nici multiplele reverențe la comunitatea de limbă, cultură ș.a. a locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului, însă a lipsit esențialul – faptul că suntem un popor, că spațiul devenirii noastre ca națiune etnică cuprinde ambele maluri ale Prutului și, în virtutea acestor circumstanțe istorice, avem dreptul la reîntregire națională. Este regretabil că deputații PAS au ratat o oportunitate de rezonanță publică aparte, de a detașa printr-o poziționare politică asumată la cel mai înalt nivel parlamentar Republica Moldova de „lumea rusă”, care se găsește în plină agresiune militară în zona noastră, prin declararea apartenenții etniei majoritate din statul moldovenesc la lumea românească și, deci, prin extensiune, la lumea europeană.

Și în luările de cuvânt ale deputaților români la reuniunea comună a Parlamentelor s-a simțit o anumită reținere privind catalogarea promptă a problemei identitare a statului moldovenesc. S-a vorbit mau mult în termenii parteneriatului strategic între două state, astfel încât Republica Moldova să fie conectată cât mai repede posibil la Uniunea Europeană. Despre Unire deputații români au vorbit mai mult în perspectiva integrării europene a Republicii Moldova, declarând că unirea celor două state românești se va produce firesc în componența Uniunii Europene. Chiar dacă această abordare atentă a perspectivei Unirii din cuvântările deputaților români au trezit și anumite critici, totuși, trebuie de recunoscut că inițiativa unionistă este apanajul și responsabilitatea predilectă a politicienilor din Republica Moldova.

Poziție tranșantă privind eventualele evoluții politic-militare

În acest sens, o poziție tranșantă în problema Unirii a fost exprimată în ședința comună a Parlamentelor de către Titus Corlățean, președintele Comisiei de Politică Externă a Senatului României, care a formulat un puternic semnal pentru regândirea strategiei politice a oficialităților, dar și a societății civile de la Chișinău privind destinul firesc al celor două state românești. Titus Corlățean a făcut declarații cu adevărat senzaționale în ce privește posibile evoluții politico-militare în zonă, dar și reacțiile României la aceste provocări. Referindu-se la evoluții militare periculoase pentru Republica Moldova dinspre zona Mării Negre, distinsul deputat și diplomat român a asigurat Chișinăul că „sprijinul principal pe care îl veți avea...este dincolo de Prut. Noi suntem acolo, suntem pregătiți să vă știm alături de noi și este decizia d-stră de a acționa în comun dacă vor fi evoluții nefavorabile”.

Încă și mai mult a accentuat această declarație afirmarea lui Titus Corlățean despre enunțurile pe care el le-a făcut în trecut în prezența mai multor înalți demnitari europeni, despre similitudinea reîntregirii germane după căderea zidului berlinez, cu viitoarea reîntregire românească, care își așteaptă ceasul. Aici se cere menționată și o anumită sincronizare a demersurilor venite de la București cu cele provenite din Chișinău, unde Comitetul pentru Unitate și Bunăstare (CUB), titra în una din declarațiile sale: „Reîntregirea românească este un proces identic cu cea a poporului german după căderea zidului Berlinului și trebuie tratată de UE în aceiași termeni și nimeni nu poate avea drept de veto asupra acestui proces”.

O dată într-un secol

Ședința comună a Parlamentelor României și Republicii Moldova, desfășurată recent la Chișinău, a venit să demonstreze odată în plus potențialul imens al relațiilor bilaterale între două state românești, valorificarea deplină a cărora încă urmează să fie realizată. Evoluțiile geopolitice ale perioadei războiului ruso-ucrainean generează riscuri majore de ordin economic și politic, îndeosebi în zonele limitrofe războiului în desfășurare. Doar că, alături de riscuri, războiul generează și oportunități de neînchipuit pe timp de pace. Republica Moldova ar putea să beneficieze de aceste oportunități doar dacă își va coordona și sincroniza acțiunile sale cu România, modelul comportamental al anului 1918 fiind cel mai edificator în acest sens. Să sperăm că actuala clasă politică de la Chișinău este la înălțimea provocărilor timpului și nu va rata șansa înfăptuirii idealului național, care se repetă o dată într-un secol.  

Sursa IPN.