România: Ziua Drapelului Național
-
26 Iunie 2015 09:41
Vineri, 26 iunie, este marcată în România Ziua Drapelului Național, proclamată prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998.
Potrivit acestei reglementări, Ziua Drapelului Național va fi marcată de către autoritățile publice și de celelalte instituții ale statului prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific, consacrate istoriei patriei, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne.
De asemenea, Guvernul și autoritățile administrației publice locale vor lua măsurile necesare pentru ca în această zi drapelul României să fie arborat, în conformitate cu prevederile Legii nr. 75 din 16 iulie 1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor cu stema României de către autoritățile și instituțiile publice.
Drapelul național este unul din cele trei simbolui naționale ale României, parte a identității naționale, alături de Stema națională și Imnul național.
• Drapelul României este tricolor: roșu vermillon, galben crom și albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind așezat la lance, galben la mijloc și roșu în exterior.
În îndelungata istorie a țării, drapelul României nu a suferit transformări majore, cu excepția proporțiilor și pozițiilor culorilor.
Stema națională actuală a României a fost realizată după Revoluția din Decembrie 1989. Ea este constituită din:
– Vulturul de aur cruciat – ca element central care simbolizează dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Țara Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Țara Românească, Moldova și Transilvania)
– Scutul pe care stă este azuriu și simbolizează cerul. Vulturul ține în gheare însemnele suveranității: un sceptru și o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare și Sfânt și de domnitorul Țării Românești, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Țări Române.
stema romanieiUn blazon împărțit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor istorice românești de la stânga la dreapta:
Țara Românească pe azur: un vultur ținând în cioc o cruce ortodoxă de aur
Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.
Banatul și Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian) și un leu de aur.
Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se găsesc șapte turnuri crenelate simbolizând cele șapte orașe principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontați.
Imnul național al României – are la origini poemul „Un răsunet“ al lui Andrei Mureșanu, scris și publicat în timpul Revoluției de la 1848 și cântat pentru prima oară în iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Deșteaptă-te, române!“, pe muzica lui Anton Pann (1796-1854), poet și autor de manuale de muzică.
După 1848, „Deșteaptă-te, române!“ a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul atât în timpul Războiului de Independență (1877-1878), cât și în luptele din Primul și cel de-al Doilea Război Mondial.
La 22 Decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, cântecul s-a auzit spontan pe străzi, ca un simbol al libertății câștigate, devenind oficial imn național.
* * * * *
Potrivit unor mărturii, Împăratul bizantin Justinian, a înfințat în anul 535 d.H., două cetăți dunărene, Recidava și Literatta, locuite de luptători descendenți ai dacilor care și-au păstrat emblema stindard de luptă a strămoșilor, în culorile roșu, galben și albastru, aceasta fiind prima atestare a folosirii celor trei culori pe teritoriul actual al României.
O altă prezență a celor trei culori datează din anul 1185, când frații valahi Petru, Asan și Caloian, au condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oșteni aveau pe sulițe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori.
Albastrul, galbenul și roșul se regăsesc mai târziu și pe diplomele de înnobilare emise de Mihai Viteazul, apoi, în anul 1821, celetrei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu. Tot de atunci moștenim semnificația celor trei culori: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) și Frăție (roșul sângelui).
Când Revoluția a fost înăbușită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului. Însă în anul 1882, steagul a fost găsit, recondiționat și adus la București, capitala țării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei, Cercul Militar Central de astăzi.
În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă. Acesta era un steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și stele și o pasăre cu cap în mijloc, ulterior ordinea culorilor fiind schimbată, astfel încât galbenul să se afle în centru – în 1840, iar ca să diferențieze drapelul de luptă de cel de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor, iar în centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.
Steagul a fost adoptat de revoluționarii de la 1848, apărând în aceeași perioadă și în Moldova – la 27 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași, la Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri -, în Ardeal, la Adunarea de la Blaj – 3/15 mai – 5/17 mai 1848 – și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.
Apoi, Guvernul provizoriu al Țării Românești stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul național are trei culori – albastru, galben, roșu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Libertate, Dreptate, Frăție”. Deși la început poziționarea culorilor era pe orizontală, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.
În anul 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă așezarea orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative, model care se va păstra până în anul 1856.
După Unirea Principatelor, la 6 februarie 1859, în primul său drum către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor.
În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinței, ordinei și al disciplinei ce reprezintă oastea”.
În 1866, imediat după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei, acvila fiiind păstrată, totuși, în vârful hampelor.
În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are și astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roșu în partea exterioară, culorile fiind așezate pe verticală, în cele patru colțuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era așezată stema țării.
În timpul Războiului de Independență din 1877-78, eroismul ostașilor români a fost stimulat permanent de drapelul românesc, în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor, pentru acțiunile de pe frontul de vest.
În 9 ianuarie 1948, comuniștii au interzis însemnele regatului și au așezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiția stemelor sau cu heraldica.
Drapelul Revolutiei din 1989
Drapelul Revolutiei din 1989
În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
La sfârșitul anului Revoluției, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”
Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, lațimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fîșiilor culorilor sunt egale.
Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile și în sediile autorităților și instituțiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituțiilor de învățământ și cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum și la aeroporturile cu trafic internațional și ca pavilion pentru navele de orice fel și alte ambarcațiuni ce navighează sub pavilion românesc.
Drapelul României se arboreaza temporar cu prilejul zilei naționale a României și al altor sărbători naționale, cu ocazia festivităților și ceremoniilor oficiale cu caracter local, național și internațional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de șefi de stat și de guvern, sau de alte înalte personalități politice, sau în cazul unor ceremonii militare, competiții sportive, ori în timpul campaniilor electorale
Drapelul României se arborează, de asemenea, la sediul misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale statului român din străinătate.
Tododată, drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu național, stabilite de Guvern.
Dacă drapelul României se arborează alături de unul sau mai multe drapele de stat străine – neapărat toate de aceleași dimensiuni și la aceeași înălțime – , drapelul României se arborează în stânga, privind drapelele din față (dacă se arborează două drapele) sau în mijloc (dacă se arborează mai multe drapele).
Autor: Răzvan Moceanu
