Potrivit lui Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, cultura reprezintă ansamblul de realizări în sfera materială și spirituală, în mod specific de organizare și dezvoltare a vieții umane prezentate în produsele și eforturilor muncii materiale și spirituale. De asemenea, cultura reprezintă un sistem de norme și instituții sociale, valori spirituale, totalitatea atitudinilor oamenilor față de natură, față de societate și față de ei înșiși în raporturile dintre aceștia. „Este important să menționăm că civilizația este stadiul culturii. De după barbarie, cultura este totalitatea mijloacelor spirituale, materiale și morale, cu care o anumită comunitate își echipează membrii în raport cu lumea exterioară, adică cu alte comunități”, explică expertul.

Cât despre război, potrivit definiției clasice, acesta reprezintă un conflict armat între entități politice, state, coaliții de state. Războaiele apar de regulă în baza unor revindecări care nu pot fi reconciliate, fiind un mijloc de a impune voința adversarului. „Dacă vorbim despre comportamente, în timpul războiului, acestea sunt îndreptate spre justificarea începerii și purtării războiului, promovarea propriului punct de vedere, propagandă pentru a atrage suportul propriilor cetățeni și al potențialilor aliați. Pentru propriii cetățeni, pe timp de război, se impun un șir de restricții în baza legilor, cum ar fi mobilizarea la război etc. Este vorba și despre alte restricții care se justifică prin necesitatea de a învinge în acest război”, a menționat Igor Boțan.

Potrivit expertului, Republica Moldova, deja de 30 de ani, este o țară divizată pe diverse criterii. Și acest clivaj s-a adâncit și mai mult odată cu începerea războiului în Ucraina, care scoate în evidență starea de divizare mult mai nuanțat. La noi există opinii diferite vizavi de acest război, de eventuale acțiuni ale Republicii Moldova etc. Este important că se păstrează calmul și mai este important ca discuțiile publice, chiar dacă au loc în contradictoriu, să fie acceptate reciproc. Ceea ce le doresc tuturor, în privința culturii rusești, să păstreze calmul și să nu-și schimbe atitudinea față de operele care ne-au impresionat și care continuă să rămână puncte de reper chiar în educația noastră, în perceperea lumii”, a mai spus Igor Boțan.

Scriitorul Oleg Serebrian, autor al mai multor romane, inclusiv despre război, laureat al premiilor internaționale și naționale, a declarat că muzele nu tac niciodată, „când bat armele”, dar pe timp de război ele nu se aud din cauza armelor. „În perioadă de război, desigur cultura merge înainte, dar cu alți pași, în alte direcții. Cred în al Doilea Război Mondial s-a simțit un fenomen care a luat amploare după 1945, dar care s-a resimțit foarte puternic în perioada anilor 1939-1945 prin înregimentarea culturii. Cultura a devenit un fel de armă, a devenit o parte a propagandei. De la literatură la film, totul începea să servească unei cauze, cauzei victoriei, unei cauze naționale”, a notat Oleg Serebrian.

Potrivit lui, încă în Primul Război Mondial, această relație dintre cultură, politică, război, națiune nu era atât de vizibilă. Mutația respectivă s-a produs în perioada interbelică și mai cu seamă în timpul celui de-al Doilea de Război. „Cultura are mult de suferit în anii de război și cred că al Doilea Război Mondial a fost din punctul acesta de vedere dezastruos. Este suficient să vizităm marele orașe germane ca să ne dăm seama că ele nu există. Adică istoric ele au fost anihilate de bombardamente în timpul războiului. Sau marele muzee germane, e o mare problemă, multe din fondurile muzeelor au dispărut în timpul războiului, dar mai ales după 1945. Multe dintre ele se află în Rusia, nu este niciun secret că au fost duse – două milioane de vagoane de trofee. Ne amintim de Leningradul blocat, ne amintim de orașele italiene, de toate atrocitățile comise contra culturii în aceste războaie – furturi de opere de arte, pierderea operelor de artă, dispariția unor mari orașe medievale din Germania, Polonia etc.”, a menționat scriitorul.

Totuși, spune Oleg Serebrian, pe timp de război se produc anumite reeșalonări ale culturii. „Mai cu seamă în literatură și în filozofie: ne gândim altfel la viață și la moarte, la valori. Facem o reconceptualizare a valorilor și o reașezare a lor. S-au produs mari lucrări literare în anii de război. Este foarte curios să cunoaștem ceea ce a scris Ernst Junger sau Remarque cu referință la război, sau Hemingway – oameni care au văzut, au simțit războiul și care l-au redat. Literatura rusă în sensul acesta este prea eroizantă. De asta cărțile autorilor germani despre război sunt foarte diferite de cărțile scrise eroizant, angajat, referitor la cel de al Doilea Război Mondial. Deși sunt pagini interesante și în această literatură sovietică ideologizată”, opinează scriitorul.

Dezbaterea publică la tema „Rolurile și responsabilitățile culturii pe vreme de război”, organizată de IPN, a fost ediția a 250-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.