Rolul procurorilor anticorupție în distrugerea și falimentul Fabricii de Sticlă de la Florești „Cristal-Flor”, caz ce are legătură și cu Laundromatul, și cu Moldindconbank și cu afaceristul Veaceslav Platon, și cu furtul miliardului, și care arată cum totul se face mai degrabă pentru ai acoperi pe adevărații făptași, este subiectul unei investigații realizate de Mold-street.com.

Din activele de 288 milioane lei au mai rămas doar 10%

Din fabrică au mai rămas doar câteva hale, terenuri și ceva utilaj, care recent a fost scoase la vânzare la un preț mai mic de 30 milioane lei.

Dar și această sumă este puțin probabil să fie obținută, în condițiile în care compania de evaluare a estimat că prețul de lichidare a bunurilor este de circa 20 milioane lei.

Pe 14 iunie 2019, la Florești s-a desfășurat și o licitație „cu strigare” a bunurilor IM „Cristal Flor Fenix” SRL, în proces de faliment, care deține în proprietate ce a mai rămas din Fabrica de Sticlă (fosta Cristal Flor SA). Nici-o ofertă nu a venit deși prețul de vânzare este unul de 10 ori mai puțin decât valorau aceste active acum 10 ani.

Printre activele de vânzare se numără câteva clădiri administrative, depozite, hale, terenuri, trei cuptoare etc. În total aproape peste 30 de bunuri. Unele deși au o suprafață impresionantă de circa 90.000 metri pătrați sunt într-o stare deplorabilă și în plus utilajul ce mai rămas după cea mai mare parte a fost vândută, nu este suficient pentru a lansa procesul de producție. Este tot ce a mai rămas din cele peste o mie de bunuri deținute cândva de această întreprindere.

Nici motoare și nici cabluri

Alexei Macovețchi, lichidatorul întreprinderii spune că acum urmează să înștiințeze creditorii (în special fiscul și alte structuri ale statului) despre eșecul licitației și apoi ei să decidă ce fac mai departe: să scoată din nou la vânzare cu reducere bunurile, sau să le preia în contul datoriilor.

El se arată însă sceptic, în privința vânzării activelor, dar și dezamăgit de situația în care a ajuns fosta fabrică de sticlă, care acum nu mai are nicio șansă să fie repornită.

„Eu am fost în trecut vreo trei ani administrator la fabrică, când activa (2006-2009 n.r.). Când am venit anul trecut în calitate de lichidator m-a apucat groaza. Nimic nu a mai rămas din ceea ce era. Practic toate cablurile electrice au fost furate de colectorii de metale. Nu a rămas întreg nici-un motor, iar în halele de producție cresc buruiene și copaci”, spune Macovețchi.

Conexiuni cu Laundromatul

Cristal Flor Fenix SRL a fost fondată în septembrie 2011 și are oficial un capital social de 152,6 milioane de lei, ea fiind "moștenitoarea" celei mai marți părți din ce a mai rămas din Cristal Flor SA.

Printre asociați se numără multe persoane fizice și companii locale sau străine. Cele mai mari cote sunt deținute de compania britanică Goldbridge Trading Limited (dizolvată încă în 2014) – 42,57% și Moldindconbank – 28%: ambele implicate direct în Laundromatul rusesc, celebra schemă de spălare a peste 20 de miliarde de dolari prin sistemul bancar moldovenesc.

Ele și alte câteva firme și persoane fizice, inclusiv procurorii și judecătorii ce lucrau pentru raiderul Veaceslav Platon au contribuit decisiv la distrugerea fabricii. 

O cotă de aproape un procent deține și Ministerul Finanțelor, iar aproape 4% - Moldovagaz (care are de recuperat o datorie de 52 de milioane lei încă din 2009), dar ele mai decid acolo nimic.

Hăitașii din Procuratură

La începutul acestui an, procurorul Victor Muntean, din cadrul Procuraturii Anticorupție a emis o ordonanță de punere sub învinuire a lui Nicolae Fortuna, fost administrator al procesului de insolvabilitate a Cristal Flor în 2009 și 2010 (cu întreruperi).

Motivul invocat de procuror pentru al pune sub învinuire pe Fortuna este faptul că el prin deciziile sale ar fi cauzat întreprinderii și creditorilor „daune în proporții considerabile de 54.000 de lei”.

E vorba de banii achitați în iulie 2009, firmei Acona Imobil pentru evaluarea activelor Cristal Flor. În acea perioada Nicolae Fortuna era administratorul procesului de insolvabilitate la fabrică.

În condițiile în care pe parcursul anilor de la fabrică au dispărut zeci de milioane de lei, un astfel de prejudiciu pare de râsul găinilor. Mai ales că procurorul Muntean știe bine care era situația reală, pentru că se ocupă de cazul acestei întreprinderi mai mult de un deceniu.

De ce este totuși acuzat Nicolae Fortuna? Iată ce scrie procurorul: „Astfel Fortuna Nicolae, activând în calitate de administrator al procesului de insolvabiliate a ÎM „Cristal Flor” SA, fiind persoana care gestionează organizația comercială, folosind situația de serviciu, contrar prevederilor art.124 a Legii nr. 632-XV din 14.11.2001, fără acordul adunării creditorilor și comitetului creditorilor a numit evaluarea activelor (masa debitoare) a ÎM „Cristal Flor” SA, aflată în proces de insolvabilitate, la agenția imobiliară „Acona Imobil”.

Mai departe procurorul îl acuză pe Fortuna de faptul că în baza concluziilor raportului de evaluare a activelor întreprinderii, efectuat de Acona Imobil, „bunurile imobile și mobile a întreprinderii au fost vândute la un preț diminuat, imobilele fiind separate, prin ce întreprinderea nu a putut activa ca un complex unitar”.

Toate acestea potrivit procurorului ar fi fost făcute „prin înțelegerea prealabilă și de comun acord cu directorul SRL „Gasvat Grup” Vadim Ciornea”.

De notat că la acel moment Gasvat Grup SRL era unul dintre principalii creditori ai Cristal Flor și el și-a exercitat drepturile sale. 

Procuratura ignoră deciziile CSJ

Acuzațiile procurorului par trase la indigo cu cele de acum 9-10 ani. Și acesta chiar dacă pe acest caz există câteva deja decizii ale Curții Supreme de Justiție.

De exemplu pe 9 octombrie 2009, CSJ constata că în iulie-august 2009, „Comitetul creditorilor (SA Sparex din Belgia, Moldindconbank, Business Consulting SRL, Unibank, Mobiasbanca, Agropromrezerve, Comecoteh SRL n.r.) nu dispunea de împuterniciri legale pentru a lua hotărîri".

Or, de exempu Sparex din Belgia primise deja banii datorați de fabrică și nu mai avea nici dreptul de a fi în Consiliul Creditorilor și nici înainta pretenții, după cum afirma ulterior chiar directorul Gistav Ozmec.

Mai mult! În decizia instanței scrie negru pe alb că doar după numirea în calitate de administrator al Cristal Flor a lui Nicolae Fortuna situația achitărilor curente pentru gazele naturale s-a ameliorat. “Astfel, plățile curente pentru gazele naturale consumate în anii 2008-2009 au fost achitate în proporții de 100% și au fost întreprinse acțiuni concrete privind achitarea datoriilor formate în perioada 2006-2007 în sumă de 52 milioane lei”, potrivit CSJ. 

Nicolae Fortuna se arată contrariat de faptul că procurorul Victor Muntean ignoră deciziile CSJ și tălmăcește după cum vrea el legislația.

"Confom legii eu în calitatea mea de administrator eram obligat să fac o evaluare a situației de la întreprindere, ca să știu cum procedez mai departe. Or în prima jumătate a anului 2009 întreprinderea înregistra pierderi de 3 milioane de lei pe lună. În plus costul expertizei situației întreprinderii de 54.000 de lei a fost achitat ulterior de creditor", explică Fortuna.

"Eu în 2009, am încercat să scot din impas întreprinderea și CSJ a confirmat acest lucru. În acea perioadă am adresat mai multe cereri la Procuratura Generală ca să îi atragă la răspundere pe cei care au deturnat banii de la fabrică, dar și înlăturarea de la anchetarea cazului a procurorului Victor Muntean. În loc m-am ales eu cu dosar penal și am și stat la închisoare", a declarat Fortuna.

Potrivit lui Fortuna, Cristal-Flor a fost obiectul unei operațiuni de tip raider, iar acum procurorul i-a mai intentat un dosar penal pentru a închide definitiv cazul și de nu mai investiga pe adevărații vinovați. "E o bătaie de joc din partea procurorilor", mai afirmă fostul administrator.

Cum a fost înglodată în datorii Cristal Flor

Aici e nevoie de o scurtă incursiune în istorie ca să arătăm cum a ajuns în datorii Fabrica de sticlă. O revizie economică-financiară pentru perioada 1 ianuarie 1998-1 iulie 2008, realizată la finele anului 2008 de Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției (CCCEC) în baza unei ordonanțe a Procuraturii generale relevă că la momentul intentării procesului de insolvabilitate (7 octombrie 2005) a Cristal Flor SA, datoriile creditoare ale întreprinderii constituiau 113,5 milioane lei, iar pe 31 august 2008 – deja 177,4 milioane lei, sau cu 63,9 milioane lei mai mult.

Cele mai mari datorii ale Cristal Flor la momentul inițierii procesului de insolvabilitate erau față de firma Sparex SA (Belgia) – 42,5 milioane lei, Romany Gaz Group SRL – 16,8 milioane lei, Gasvat Grup SRL – 15,54 milioane lei și Moldovagaz – 4,47 milioane lei.

Cristal Flor avea restanțe mari și la rambursarea creditelor la bănci: Victoriabank – 967.871 dolari, 1,22 milioane de euro și 3,61 milioane de lei; Moldindconbank – 2,3 milioane de dolari și 2,64 milioane de lei; Mobiasbancă – 352.083 dolari și 274.153 euro, Unibank – 265.692 de dolari și 2,91 milioane lei și Fincombank – 322.714 dolari și 2,36 milioane lei.

Potrivit actului întocmit de CCCEC, în perioada derulării procesului de insolvabilitate, băncilor le-au fost rambursate credite de 20,3 milioane lei, din care 11,74 milioane lei sub formă de bani.

Un control reconvențional al CCCEC a stabilit că în anii 2006-2008, o mare parte din drepturile de creanță ale băncilor au fost preluate de Gasvat Grup – 23,71 milioane lei, 1,64 milioane euro și 1,55 milioane dolari. În plus Gasvat Grup SRL a preluat și dreptul de creanță al Romany Gaz Group SRL, astfel ajungând cel mai mare creditor al fabricii de sticlă din Florești.

Datoria față de Moldovagaz crește de 7 ori în doi ani

Raportul CCCEC arată că datoria fabricii pentru gazul livrat de Moldovagaz s-a majorat de aproape două ori doar în primul an de insolvabilitate. Ca rezultat Moldovagaz a încercat să reducă și chiar să sisteze livrarea gazului la fabrică, doar că instanțele iau interzis, după care au permis să reducă la jumătate livrările.

Cât au durat procesele de judecată, datoriile Cristal Flor față de Moldovagaz au crescut de 7 ori și la începutul lunii septembrie 2008, au a ajuns la 57 milioane de lei.

În 2009, cât administrator a fost Nicoale Fortuna, datoriile față de Moldovagaz s-au redus cu 7 milioane de lei, dar alți creditori, în special Moldindconbank și firme afiliate raiderului Veaceslav Platon au reușit cu ajutorul instanțelor și procurorilor să-l înlăture pe Fortuna. În consecință Moldovagaz așa-și nu a mai primit nici-un ban. 

În acest dosar de insolvabiliate a fost prejudiciată cu peste 40 de milioane de lei și Banca de Economii, care în urma unei decizii a celebrei judecătorii de la Căușeni a pierdut dreptul la gaj. Or, chiar dacă ulterior decizia a fost anulată, gajul deja dispăruse. 

Contracte dubioase

Alte nereguli majore depistată de CCCEC în 2008-2009, se referă la tot soiul de contracte cu firme intermediare, în spatele cărora apărea celebrul raider.

Unul dintre acestea este contractul de fidejusiune semnat la 27 aprilie 2005, prin care fosta conducere a întreprinderii își asumă calitatea de garant la vânzarea unei cambii în valoare de 4 milioane de dolari de către Dagget Group LLC (un offshore înregistrat în SUA), firmei Acro Trading LLC. Aceasta din urmă urma să achite cambia în decurs de o lună. Contractul prevede că, dacă cea din urmă firmă nu-și va onora obligațiile, fidejusorul, adică fabrica, e cea care trebuie să achite datoria de 4 milioane de dolari.

Mai mult decât atât, contractul prevede că, în caz de apariție a unor conflicte, acestea vor fi soluționate la judecătoria economică din Kiev. Compania care a cumpărat cambia nu și-a achitat datoria, iar întreprinderea din Florești s-a pomenit peste noapte cu o datorie de circa 50 de milioane de lei. Imediat după aceasta, fabrica a fost declarată insolvabilă și a fost atrasă într-un litigiu.

Pe 7 august 2007, Judecătoria Economică din Ucraina emite o decizie în favoarea Dagget Group LLC solicitând încasarea de la Cristal Flor a sumei de 4 milioane de dolari.

Și aceasta în pofida faptului că în acel moment întreprinderea era deja declarată insolvabilă, iar, conform legislației, orice litigiu în astfel de condiții ține de competența exclusivă a instanțelor judecătorești din Republica Moldova, fapt ignorat în continuare și de instanțele de la Chișinău.

Pe 17 septembrie 2007, Dagget group LLC a solicitat Curții de Apel Economice de la Chișinău recunoașterea hotărârii judecătoriei economice din Kiev, iar pe 12 octombrie, Curtea a recunoscut decizia și a permis executarea silită a acesteia pe teritoriul Moldovei.

Conducerea fabricii a atacat decizia Curții de Apel Economice la CSJ, solicitând casarea deciziei și restituirea cauzei la o nouă rejudecare. Vladimir Poleacov, directorul fabricii, a invocat faptul că semnătura sa de pe contractul de fidejusiune a fost falsificată. Totodată pe contract s-a pus o ștampilă care nu se utiliza la biroul său din Florești, ci la un birou al întreprinderii din Chișinău.

Pe marginea falsificării a fost sesizată și Procuratura, care a intentat un proces penal. În pofida acestor motivații, pe 21 februarie 2008, CSJ, lasă în vigoare decizia instanței de apel, motivând că recursul Cristal Flor a fost înaintat cu întârziere, decizia în cauză fiind irevocabilă.

4 milioane dolari ajung la o firmă de avocați

Interesele firmei Dagget group LLC care a încercat să sustragă suma de milioane au fost apărate de avocatul Vitalie Nagacevschi. După ce Curtea de Apel Economică emite un titlu executoriu despre încasarea datoriei de 4 milioane de dolari, avocatul solicită încasarea acestora pe contul biroului individual de avocați „Vitalie Nagacevschi”, deschis la Investprivatbank.

Conform legislației, însă, sumele de bani, inclusiv din vânzarea bunurilor, se distribuie și se eliberează creditorilor, în modul stabilit de lege, până la satisfacerea totală a creanțelor față de aceștia, în cazul dat e vorba și de Mobiasbancă, Fincombank, Unibank etc, și nu pe contul reprezentanților acestora. În urma eliberării titlului executoriu, Oficiul de executare Florești a aplicat sechestru asupra unei sume de circa 2 milioane de lei de pe conturile Cristal Flor.

Între timp, la solicitarea organelor de anchetă din Moldova, autoritățile SUA au informat Dagget Group LLC nu este înregistrată pe adresa indicată în contract, iar pe adresa indicată de cealaltă Acro Trading LLC, care și-a propus să cumpere cambia, se află compania de servicii funerare Bluford Mortuary Services LLC, confiscată încă în luna noiembrie 2007.

În februarie 2008, Procuratura Generală pornește o cauză penală contra factorilor de decizie de la Cristal Flor și Dagget Group LLC privind tentativa de însușire a patrimoniului întreprinderii în proporții deosebit de mari. Ulterior avocatul Vitalie Nagacevschi a retras cererea de încasarea a banilor pe contul biroului său.

Cazul Sparex

Faptul că procurorii ignoră mai multe probe care arată spre persoane ce au contribuit la distrugerea fabricii de sticlă este cazul firmei Sparex din Belgia, reprezentant al căreia se declara în anii 2005-2010, avocatul Victor Berlinschi. 

Datele fostului CCCEC arată că pe 28 octombrie 2005, reprezentantul Sparex SA, Victor Berlinschi a solicitat Curții de Apel Economice recunoașterea în calitate de creditor și validarea unei creanțe de 3,02 milioane de euro. Curtea a validat creanța, iar până în 2008 Cristal Flor a mai calculat și dobânzi pentru această creanță de circa jumătate de milion de euro.

O comisie rogatorie a constatat însă că firma Sparex nu mai avea nicio pretenție față de Cristal Flor încă din 2006, respectiv nici avocatul Victor Berlinschi nu putea reprezenta interesele firmei belgiene și nici pretinde bani de la fabrică. 

Curios este că documentele venite în 2010 din Belgia în cadrul acestei comisii rogatorii așa-și nu au fost traduse (peste 900 de pagini în franceză), iar Adriana Bețișor, șef-interimar al Procuraturii Anticorupție, refuză să le ofere instanței de judecată, pentru că ar viza mai mulți agenți economici. 

În final putem spune că acest dosar complex arată cum se distrug întreprinderi și pentru aceasta sunt acuzate persoane care de fapt încercau să le salveze.

sursa: mold-street.com