Potrivit expertului, dacă nu va fi convenită o decizie de deschidere a negocierilor la această reuniune, ar putea fi organizat un Summit extraordinar până în luna martie, special, dedicat extinderii:

Ala Boțan: Domnule Lupițu, la ce ar trebui să se aștepte Republica Moldova de la acest summit al Consiliului European? Ce șanse avem să obținem deschiderea negocierilor de aderare?

Robert Lupitu: Cred că Republica Moldova ar trebui să se aștepte la faptul că sprijinul Uniunii Europene și al României în particular și a țărilor importante din Uniunea Europeană, mă refer aici la Franța și la Germania, pentru Republica Moldova, va continua. Scenariile nu sunt cele mai optimiste cu privire la deschiderea negocierilor de aderare cu Republica Moldova, însă situația este mai complexă și mai largă un pic. Republica Moldova se află cumva în situația unei victime colaterale. Știm foarte bine, premierul maghiar, Victor Orban, a spus că Ucraina nu este pregătită, că Ucraina are un conflict în desfășurare pe teritoriul său, că nu îndeplinește toate condițiile, și că, Ungaria nu poate aproba o deschidere a negocierilor de aderare cu Ucraina din aceste motive. Știm foarte bine, totuși, veto-ul pe care premierul maghiar se pregătește să îl dea și anticipăm că îl va da, dar până nu vom vedea concluziile finale ale summit-ului, nu ar fi corect să speculăm.

Ar putea fi un veto care să blocheze această decizie. Și, după cum bine știm, încă din momentul în care Consiliul European a acordat Republicii Moldova și Ucraina statut de țară candidată la Uniunea Europeană a făcut-o la pachet.

De altfel, știm foarte bine că Ucraina, la 3-4 zile de la începutul războiului, 28 februarie 2022, a semnat cererea de aderare la Uniunea Europeană, urmată la câteva zile de Republica Moldova și de Georgia. Georgia care nu a primit statut de țară candidată atunci. Dar cumva s-a reușit racordarea Republicii Moldova la acest proces. Și a fost un merit al Republicii Moldova în principal pentru că are o putere democratică pro-europeană care își dorește acest lucru. Și un merit al României și altor țări care i-au fost aliate și prietene. Dar nu este un capăt de linie.
Important va fi ca limbajul pe care o să-l vedem în concluziile Consiliului European, dacă nu va fi unul care să permită deschiderea negocierilor de aderare, să fie unul pe care să se poată construi mai departe.

Ala Boțan: Care, de fapt, vor fi scenariile mai departe? Dacă nu se va lua o decizie la acest Consiliu?

Robert Lupitu: Dacă ne aducem aminte, în noiembrie, când Comisia Europeană a publicat raportul și pachetul pentru extindere, se spunea în rapoartele legate de Ucraina și de Republica Moldova că se recomandă și că se recomandă către liderii statelor membre să aprobe deschiderea negocierilor de aderare. Dar, în egală măsură, existau discuții cu privire la momentul deschiderii oficiale, pentru că, una este decizia, alta este apoi, deschiderea negocierilor tehnice, din punct de vedere, practic s-a avansat scenariul lunii martie. E adevărat că, într-o situație ca aceasta, atenția s-ar îndrepta către Consiliul European din luna martie, cel programat, ordinar, care are de regulă loc la finalul lunii martie, pentru această decizie, dar, în egală măsură, fiind un subiect sensibil și fiind un subiect asupra căruia Uniunea Europeană își dorește să-și arate amprenta de actor, care înțelege limbajul geopolitic și vrea să acționeze ca o putere, ne-am putea aștepta și la un summit extraordinar până în luna martie, în care acesta să fie principalul subiect de discuție, să poată fi discutat pe larg de către lideri, mai ales că ne aducem aminte la summit-ul de la Granada, când a avut loc și summit-ul Comunității Politice Europene. Liderii europene au stabilit că extinderea este o investiție geostrategică și că Uniunea Europeană va trebui să meargă în această direcție în timp ce se va reforma. Deci, cu alte cuvinte, un summit special consacrat extinderii ar putea să fie iarăși o altă soluție ca decizia să fie luată mai devreme dacă nu se va reuși acum în decembrie.

Ala Boțan: Dar, de fapt, care sunt semnalele, dacă ținem cont de declarațiile care au fost făcute înainte de summit de liderii statelor membre și de declarațiile care au fost făcute astăzi? Știm că, deciziile se pot schimba de la un moment la altul, de la o oră la alta. Care credeți că este dispoziția în general?

Robert Lupitu:  Deci, deciziile se pot schimba. Pe de altă parte, poziția tranșantă a Ungariei nu a fost modificată în vreun fel sau îndulcită sau Ungaria nu a dat încă semnale, care ar putea să schimbe poziția. S-a speculat intens pe marginea faptului că, deblocarea acelor 10 miliarde de euro din fondurile de coeziune alocate  Budapestei, îl va determina pe Victor Orban să renunțe la veto. Deja a arătat că, nu va face acest lucru. Știm în egală măsură că Volodymyr Zelenski, președintele Ucrainei, trebuia să vină la summit, dar s-a preferat o abordare mai temperată, ca el să nu participe fizic, dar a ținut un discurs online privind cauza țării sale. Așa că, probabil, aș merge în direcția spuselor președintelui român, Klaus Johannes, înainte de participarea la summit, în care a precizat că, există o majoritate cu excepția, există de fapt 25-6 de state care susțină acest lucru, dar mai sunt alte țări care sunt deconvinsă, în principal Ungaria, dar nu știm dacă pot apărea și altele, obiectivul va fi acela să mergem în direcția apropierii de deschiderea negocierilor de aderare. Lucrurile se pot schimba, într-adevăr, dar pentru asta este nevoie de foarte multe ore de discuții, ceea ce se întâmplă la Consiliul European, de regulă și la acest Consiliu, dar e bine să fim rezervați, pentru că, am văzut că, totuși, arta compromisului are două fețe și, cea a succesului, dar și cea a insuccesului.

Ala Boțan: Republica Moldova și Ucraina au obținut împreună acest statut de țări candidate, într-un timp record. Cât de important este ca Republica Moldova și Ucraina să meargă împreună, mai departe?

Robert Lupitu: Este foarte important. Din mai multe puncte de vedere, pentru că, în primul rând, dacă avem în vedere întregul proces de extindere, nu este corect, nici ca Ucraina sau Republica Moldova să primească o cale rapidă de aderare, deși știm că aceasta nu se poate întâmpla, dar se vehicula, față de Balcanii de Vest, care așteaptă de foarte mulți ani să intre în Uniunea Europeană, și mă refer la țările de acolo din regiunea, unele dintre ele care sunt și în diferite stadii ale negocierilor. În egală măsură, nu este corect, față de Ucraina, ca ea să nu primească nimic și Republica Moldova să primească o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare, pentru că ar fi o dublă înfrângere pentru Ucraina. Și Ucraina, în egală măsură, este țara care, la frontiera externă a Uniunii Europene și a NATO apără libertatea noastră comună, există semnale și există avertismente, chiar de la Casa Albă, chiar de la Cartierul general al NATO, care se spune: Dacă nu sprijinim în continuare Ucraina și Putin câștigă, nu știm dacă se va opri acolo. Tocmai din acest motiv, faptul că, există un blocaj în Congresul pentru Ucraina, faptul că, avem un impas, o poziție a Ungariei privind fondul de 50 de miliarde de euro, din partea Uniunii Europene, pe termen lung, pentru Ucraina. Acest impas privind deschiderea negocierilor de aderare, sunt aspecte, care lovesc în cele mai mari aset-uri, dacă putem spune așa, ale Ucrainei, care sunt: curajul și moralul.