Facerea unei asemenea mancari se intinde pe doua zile. Mai intai se pune carnea la marinat. O bucata zdravana de pulpa de mistret, de vreo doua kilograme, se portioneaza cu grija si se asaza intr-o oala de pamant. Apoi se pregateste sosul marinat - ori "baitul", cum i se mai spune. Doua cepe tari, taiate "pestisori". Un morcov, la randu-i taiat in rondele. Telina - felii. Cimbrisor salbatic, cu floare liliachie si straniu miros mentolat. Sa aromeze sosul. Si tot pentru asta: rozmarin, cu parfum tare. O foaie de dafin. Si peste toate, trei pahare mari de vin rosu si unul de coniac.

Vanatorii incercati pun intotdeauna vin din cel mai bun si mai tare – un pinot noir, ori cabernet, ori o feteasca neagra. "In nici un caz posirca" - spune "maestrul bucatar" care mi-a dat voie sa patrund tainele cuhniilor vanatoresti.

Si tot el imi mai zice ca si coniacul trebuie sa fie din cel fin, "pe care-l dai la musafiri"...

Ei bine, in sosul asta cu adevarat regal se lasa carnea la macerat, la rece vreme de 24 de ceasuri.

A doua zi, cand carnea s-a fragezit, se scoate din vas si se scurge, apoi se prajeste intr-o cratita in care ai topit o jumatate de ceasca de unt. Carnea se intoarce pe toate partile, pana prinde crusta.

Se adauga cateva rosii, decojite si zdrobite cu furculita. Se toarna sosul marinat si legumele care au insotit carnea in timpul macerarii. Se lasa la fiert, pana ce carnea mistretului e gata. Atunci se scot toate bucatile intr-un alt vas, iar sosul se mai lasa pe plita, la foc mic, pana ce se ingroasa.

Sosul se paseaza prin sita, cu multa rabdare, si abia atunci se stropeste cu el carnea de mistret si se orneaza cu cimbrisor si macris.

Sursa: Antena Satelor