Știm că acareturile căminarului Eminovici, de la Ipotești, aveau, pe lângă casa cu mai multe odăi, hambare, șoproane, livadă și pădurice de tei. Dar copilul Mihai Eminovici – poetul Eminescu de mai târziu – prefera să intre în casele sărăcăcioase ale prietenilor lui, copiii țăranilor din Ipotești, ori să mănânce brânză cu mămăligă la stâna de dincolo de vale, ori să cutreiere pădurile cu doi-trei covrigi în mână și cu un teanc de cărți.

La Cernăuți, stătuse la un moment dat în gazdă la unul Țirțec, care le dădea copiilor să mănânce porumb fiert în lapte, iar când adolescentul prindea câte-un măr, îl hăpăia grăbit și-nfometat.

Ce mâncau românii în anii copilăriei lui Eminescu? Era la modă atunci o carte de bucate apărută la București în 1849 – deci cu un an înaintea nașterii lui. Cartea de bucate a Mariei Maurer are rețete practice și foarte precise-n detalii. Și mă gândesc că dacă nu i-ar fi fost atât de foame, merele copilăriei cernăuțene a lui Eminescu ar fi putut fi puse într-o… Învârtită cu mere crețești. Rețeta o preiau și eu din cartea Mariei Maurer (actualizând-o, doar, pentru o mai bună... pregăteală).

Frământă un aluat din 400 g făină aleasă, bună, cu un ou, 250 ml de apă căldicică, unt cât o nucă mare. Frămânți bine, bine, până face bășicuțe, apoi învelește-o cu un șervet și cu o blană (scândură de lemn - n.n.) încălzită și-o lasă să șează o jumătate de ceas.

Curăță mere crețești de coajă și le taie mărunțel.

Așterne o față de pânză peste o masă mare, presar-o cu făină și întinde coca cu mâinile peste dânsa, ca tulpanu de subțire; apoi întinde umplutura binișor pe deasupra; taie marginile cele groase. Apucă pânza, la un căpătâi; ridică-l în sus, dă drumul cochii, ca să se înfășoare, strânge-o în chipul melcului și pune-o într-o tingire bine unsă, pe jăratec. Pune-i un capac întins și deasupra jăratec și las-o să se coacă o jumătate de ceas. Dă-o cu zahăr presărat la masă.

Sursa: Antenasatelor.ro