Majoritatea dintre acestea sunt în municipiul Chișinău, iar restul – în Bălți, Ungheni, Orhei, Cahul, Edineț, Soroca și în regiunea găgăuză. În situații excepționale însă, mai puțin de jumătate dintre aceste edificii de protecție ar putea fi folosite.

În Republica Moldova sunt atestate circa 230 de edificii de protecție civilă în caz de bombardamente, atacuri nucleare sau dezastre naturale. Din cauza faptului că sunt într-o stare de degradare, doar jumătate dintre acestea ar putea asigura protecție reală cetățenilor în situații de risc. Șefa serviciului de presă al Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, a menționat Liliana Pușcașu.

„În total în Republica Moldova sunt 227 de edificii de protecție. Doar 48 % dintre ele sunt gata pentru adăpostirea populației. Principalele motive ale degradării sunt degradarea complesului industrial și administrativl, uzarea elementelor constructive și a utilajului, întreținerea inginerească insuficientă, ridicarea nivelului apelor subterane”, a declarat Liliana Patrașcu.

Edificiile sunt destinate angajaților instituțiilor și nu populației civile, ne-a mărturisit Liliana Pușcașu. Chiar dacă informațiile privind localizarea acestor edificii sunt clasificate, este cunoscut faptul că obiectivele de importanță strategică pentru un stat precum clădirile guvernamentale, nodurile de cale ferată, stațiile de alimentare cu apă și electricitate sunt prevăzute cu astfel de construcții.

O mare pare dintre cele peste o sută de catacombe,  în prezent abandonate sau în stare de degradare, ar putea fi valorificate, este de părere directorul general al Agenției de Inspectare și restaurare a Monumentelor Istorice, Ion Ștefăniță.

„În perioada sovietică ele erau întreținute și amenajate. Cu siguranță funcționalitatea era în scop militar. Este un subiect care necesită suspus cercetării și eu consider că arheologii și istoricii din Republica Molodva ar trebui să se concentreze pe această temă”, a declarat Ion Ștefăniță.

Menite să reziste unor atacuri cu bomba atomică, edificiile de protecție, majoritatea construite în perioada sovietică au, potrivit specialiștilor, pereți din beton armat de aproape jumătate de metru  grosime, iar accesul în ele se face pe uși metalice, rezistente la suflul exploziei.