Moscova a vrut să mențină teritoriul URSS integru și a folosit atunci toate metodele, inclusiv secesionismul, a amintit expertul în cadrul unui interviu la Radio Chișinău. Totodată, el a apreciat simțul demnității voluntarilor și polițiștilor care au luptat în 1992 la Nistru.

„Cert este faptul că Armata a 14-a știa foarte bine cum să folosească metode de propagandă, de manipulare, tot felul de zvonuri circulau, că tancurile sunt în pădure peste Nistru și vor da peste ei... Erau mult mai abili, au lucrat ofițeri ai serviciului de contraspionaj care erau bine pregătiți în domeniul acesta. Aceste metode erau bine integrate în modul în care armata rusă știa să ocupe și să mențină un teritoriu. Pe când din partea aceasta, noi nu am avut expertiza necesară – armata de abia se crea, a fost poliția cu destinație specială care a luptat și voluntarii. Vreau să remarc în mod special faptul că voluntarii au mers și au luptat. A fost unul dintre puținele exemple când moldovenii au luat arma în mâini și au luptat. E altă discuție dacă a trebuit sau nu, poate că era posibil de evitat această confruntare directă, pentru că nu avea sens să lupți cu o mașinărie enormă cum este armata Federației Ruse. Dar, moldovenii au avut acest simț al demnității și au mers la luptă. Nu cred că acest avânt ar exista acum sau dacă va mai exista vreodată”.

În opinia lui Iulian Fruntașu, războiul din estul Ucrainei schimbă fundamental perspectiva soluționării conflictului transnistrean, iar clasa politică de la Chișinău trebuie să știe să folosească momentele oportune:

„Cred că avem șanse mai mari să soluționăm acest conflict, în comparație cu Georgia, de exemplu, sau în comparație cu conflictul ucrainean unde a murit foarte multă lume în Donbas, mii de oameni. Ei nu își uită morții. Nu îi uităm nici noi, dar lucrurile nu au degradat atât de mult aici. Cred că avem șansa, dar trebuie să așteptăm momentul potrivit. Care va fi momentul potrivit, eu presupun că atunci când în Federația Rusă se va schimba regimul, când vor trece printr-o criză, și vor trece, pentru că ceea ce se întâmplă în Rusia nu poate continua la nesfârșit, nici Putin nu este veșnic. Viitorul este imprevizibil, iar șanse să ne recuperăm teritoriul care ne aparține există.

Oamenii din partea locului sunt extrem de oportuniști, iar oportunismul în cazul de față nu este o trăsătură negativă. Oamenii regiunii au fost nevoiți pe parcursul istoriei să suporte multe intervenții militare, politice. Da, or fi fiind ei parte a „lumii ruse” dar dacă le oferi suficiente stimulente materiale vor fi parte a lumii care le dă un salariu decent, care-i respectă. Dar, partea dreaptă a râului Nistru nu este atractivă deocamdată nici pentru tinerii de aici. Atractivitatea R. Moldova este minimală pentru cetățenii săi de pe malul drept, cu atât mai puțin pentru cei de pe malul stâng, care mai au și această predilecție etnoculturală rusă.

Trebuie să învățăm să folosim alte metode, mult mai inteligente, fără intervenții militare, acțiuni agresive. Dacă tot am menționat deciziile de la Istanbul, a fost un tratat care era important la momentul respecitv pentru securitatea Federației Rusă, atunci când rușii au violat plafonul pentru dețineri în flancul de sud, în Caucaz, în războiul cu cecenii. Ei nu aveau încotro practic și au fost de acord cu retragerea din Georgia și din R. Moldova și chiar au retras tacurile și artileria grea. Parțial, au onorat acel acord și au scos tehnica importantă – tancurile acelea puteau ajunge la Chișinău în doi timpi și trei mișcări, iar artileria greau o auzeam atunci când erau luptele. La Ciocana puteai să auzi cum trag. Deci, sunt sigur că este posibil să utilizăm momentele oportune fie la nivel internațional, fie anumite tratate, fie momentele care țin de evoluțiile interne ale Federației Ruse, fie de relațiile ruso-ucrainene. Pentru asta trebuie să fim inteligenți, să avem o clasă politică inteligentă, să știm cum să acționăm, să oferim anumite oportunități și celor din stânga Nistrului”.