Potrivit metodologiei, centrale electrice eoliene nu pot fi instalate în rezervații științifice, naturale, peisagistice sau de resurse, parcuri naționale, grădini dendrologice sau zoologice, monumente ale naturii sau de arhitectură peisagistică, zone umede, păduri, râuri sau căi de migrație a păsărilor.

Totodată, metodologia stabilește distanțe minime față de localități, drumuri naționale, comunale sau de utilitate privată, căi ferate, instalații electrice, conducte de gaze și alte tipuri de clădiri sau infrastructură. Distanțele minime sunt reglementate în funcție de tipul obiectului și dimensiunea turbinei eoliene. Astfel, față de drumurile naționale distanța minimă trebuie să fie de 50 metri, față de căi ferate – 100 m, locuințe – minim 5 înălțimi a pilonului turbinei (în cazul unei turbine cu înălțimea de 80 m, distanța față de locuințe ar urma să fie de 400 m).

Ordinul Ministerului descrie și modul de demontare, dezafectare, reciclare și refacere a terenului aferent centralelor electrice eoliene. Astfel, după expirarea termenului de exploatare a centralei, urmează a fi elaborat un plan de demontare, care prevede gestionarea componentelor, deșeurilor și refacerea impactului asupra mediului. Potrivit documentului, toate componentele vor fi sortate în funcție de materialele din care sunt fabricate, se vor identifica piese reutilizabile, reciclabile și deșeuri care necesită eliminare specială.

În toamna acestui an, Ministerul Energiei urmează să lanseze o a doua licitație pentru în baza mecanismului de sprijin „preț fix” pentru instalarea centralelor electrice eoliene cu capacitatea totală de 170 MW, cu condiția instalării bateriilor de stocare a energiei de minim 22 MW / 44MWh.

Potrivit datelor statistice, în ultimii cinci ani, capacitățile de generare fotovoltaice și eoliene au crescut de opt ori, până la 689 MW în luna mai curent.