Mihai I a devenit pentru prima dată rege al României în 1927, la 20 iulie, după moartea bunicului său, Ferdinand. Avea doar 6 ani.

Cu doi ani înainte, tatăl lui Mihai I, Carol al II-lea, , renunțase la tron, pentru a rămâne în străinătate cu amanta sa, Elena Lupescu. Pentru că era  minor, regele guverna cu ajutorul unei Regențe.

Din Regență făceau parte principele Nicolae - al doilea fiu al lui Ferdinand, patriarhul Miron Cristea și președintele Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan.

Jurământul a fost depus în fața parlamentului de noul Rege și de Regență la 20 iulie 1927.

Principalele partide politice s-au poziționat diferit față de Regență. Liberalii au susținut-o și au grăbit depunerea jurământului, pentru a evita formarea unui curent carlist în armată. Țărăniștii au pus chiar problema aducerii în țară a lui Carol al II-lea.

Regența nu a avut autoritatea de a arbitra viața politică. În plină criză economică, Carol al II-lea s-a întors în țară și și-a detronat fiul. Prima domnie a Regelui Mihai s-a încheiat la 8 iunie 1930.

După 10 ani de autoritate dictatorială, Regele Carol al II-lea i-a lăsat tronul fiului său și a fost înlăturat de generalul Ion Antonescu. Astfel, la 6 septembrie 1940  începea a doua domnie a Regelui Mihai, dominată de regimul dictatorial impus de mareșalul Antonescu și de război.

Regele Mihai a fost forțat de comuniști să abice, în 30 decembrie 1947.

SURSA: TVR.ro