Născut pe 25 octombrie 1921, regele Mihai și-a început prima domnie la doar 6 ani, în 1927, după moartea bunicului său, regele Ferdinand.

Domnia, tutelată de o regență condusă de principele Nicolae al României, a durat trei ani, până la urcarea pe tron a regelui Carol al 2-lea.

Mihai I a redevenit suveran al României în 1940, după abdicarea tatălui său.

Următorii șapte ani au fost printre cei mai grei din istoria modernă a României: cel de-al doilea război mondial, marcat de o dificilă campanie în Est și de întoarcerea armelor împotriva Germaniei, decizie asumată de regele Mihai, precum și instaurarea comunismului în România.

Mihai I a abdicat la 30 decembrie 1947, Casa Regală susține, însă, că actul abdicării este ilegal și lovit de nulitate, întrucât a fost semnat sub amenințarea că 1000 de tineri vor fi executați și nu a fost sancționat de parlament.

Din 1948 regele s-a aflat, împreună cu familia sa, în exil timp de aproape 50 de ani.

O încercare de revenire, în 1990, a fost blocată de autoritățile române de atunci, regele fiind oprit de un convoi al poliției și forțat să se întoarcă la aeroport și să părăsească țara.

După o scurtă vizită în 1992, regele a fost împiedicat să viziteze România din nou până în 1997, moment care marchează începutul reconcilierii și normalizării relațiilor cu Casa Regală.

În urmă cu un an, regele Mihai I a ținut în fața parlamentului României un discurs calificat istoric.