Pledoariile în favoarea organizării referendumului privind integrarea europeană

Pe măsură se ce apropie data desfășurării referendumului constituțional privind modificarea Constituției Republicii Moldova în vederea integrării europene, se întețesc atacurile și se amplifică dezinformarea îndreptate împotriva inițiativei menționate. De fapt, oponenții integrării europene contestă oportunitatea desfășurării referendumului, în special, organizarea acestuia în aceeași zi cu alegerile prezidențiale din 20 octombrie 2024. Respectiv, problema oportunității este una de interes electoral pentru principalele forțe politice.

Este de remarcat că startul pledoariilor pentru organizarea unui referendum privind integrarea europeană a fost dat, în iunie 2023, de un grup de inițiativă din rețeaua fugarului condamnat, Ilan Șor. O jumătate de an mai târziu, după ce Consiliul European a decis, la 14 decembrie 2023, începerea negocierilor de aderare a Republicii Moldova la UE, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, a insistat pe necesitatea organizării unui referendum, argumentând că: „... orice integrare externă, atât la Vest, cât și la Est, poate avea loc doar pe baza unui referendum...”. Această pledoarie a liderului PSRM a fost fixată în programul reînnoit al formațiunii adoptat la congresul din 19 decembrie 2023, care prevede în mod expres, în capitolul V, dedicat politicii externe suverane, că „Vectorul de politică externă trebuie aprobat prin referendum național”.

Solicitarea șefului statului de desfășurare a referendumului privind integrarea europeană

Cronologic, abia după pledoariile exprimate public de organizare a unui referendum privind integrarea europeană președintele Republicii Moldova, Maia Sandu a solicitat Parlamentului, la 24 decembrie 2023, “să inițieze organizarea unui referendum la toamna viitoare, la care vocea cetățenilor să fie hotărâtoare”. Solicitarea șefului statului a cauzat dezbateri publice privind oportunitatea realizării dezideratelor opoziției. Totuși, rețeaua Șor, orice s-ar spune despre aceasta, a rămas, cel puțin deocamdată, consecventă în privința necesității organizării referendumului, chemând la un vot negativ împotriva integrării europene, în timp ce PSRM și-a schimbat cardinal atitudinea, pledând în favoarea boicotării referendumului. În acest sens, la 10 iulie 2024, Consiliul Republican al PSRM a adoptat o rezoluție „privind boicotarea referendumului pentru integrarea europeană”.

Rezoluția Consiliului Republican al PSRM referitor la boicotarea referendumului privind integrarea europeană s-ar putea dovedi contraproductivă. Vorba e că Articolul 200, item 2(b), din Codul electoral prevede în mod expres că înregistrarea participanților la referendum necesită ca formațiunile politice să prezinte Comisiei Electorale Centrale (CEC) o cerere, însoțită printre altele de declarația privind opțiunea aleasă la referendumul republican: „DA” sau „NU”.  Asta înseamnă că PSRM, pur și simplu, nu va putea fi înregistrat în calitate de concurent electoral la referendum. Respectiv, PSRM va fi limitat în resurse pentru promovarea boicotului. Experiența anterioară a desfășurării referendumurilor în Republica Moldova confirmă că în cadrul tuturor exercițiile referendare precedente concurenții electorali au fost înregistrați în baza opțiunii declarate: “Pro” sau „Contra”. Respectiv, niciodată nu a fost înregistrat vreun concurent electoral care a promovat boicotul.

Tipurile de referendumuri privind integrarea europeană

Speculațiile din spațiul public privind oportunitatea desfășurării referendumului privind integrarea europeană pot fi combătute în baza diferitelor argumente. Mai cu seamă că protagoniștii dezinformării oferă numeroase ocazii pentru combaterea activității lor subversive. Un exemplu în acest sens, este dezinformarea promovată de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) referitoare la faptul că legile supreme ale statelor membre al UE nu conțin niciun fel de referințe la integrarea europeană. La fel, cetățenii Republicii Moldova sunt supuși unui tir de dezinformări privind rolul referendumurilor organizate de statele membre sau candidate pentru accederea în UE.

Există numeroase studii privind aderarea diferitelor state la UE, care arată că de-a lungul existenței Comunității Europene, care s-a transformat ulterior în uniunea Europeană, au avut loc aproximativ vreo 60 de referendumuri, dintre care aproximativ jumătate au anticipat ratificarea tratelor ce stau la baza UE, iar cealaltă jumătate a anticipat semnarea și ratificarea ulterioară de către forurile legislative a acordurilor de aderare a statelor respective la UE. Referendumul inițiat de Parlamentul Republicii Moldova, la solicitarea șefului statului, face parte din a doua categorie de referendumuri. Doar cinci din 27 state membre ale UE – Belgia, Bulgaria, Cipru, Germania și Portugalia, nu au organizat niciun fel de referendumuri.

Din cele afirmate mai sus, putem ajunge la concluzia că scopul referendumului din 20 octombrie 2024 este crearea cadrului constituțional necesar pentru eventuala semnare și ratificare a tratatului de aderare a țării la UE, după terminarea negocierilor de aderare. În acest sens, este important să se menționeze că Curtea Constituțională (CC), la solicitarea PSRM, a stabilit în Hotărârea nr.24, din 9 octombrie 2014, că: „În sensul Declarației de Independență și articolului 1 din Constituție, orientarea spre spațiul valoric democratic european este un element definitoriu al identității constituționale a Republicii Moldova”. Respectiv, impactul unui rezultat pozitiv al cetățenilor la întrebarea din buletinul de vot va consta în transformarea elementului definitoriul al identității constituționale într-un fapt împlinit. Un rezultat negativ nu va împiedica procesul de negocieri privind aderarea la UE, însă va amâna, eventual, pentru câțiva ani organizarea altui referendum cu o întrebare similară.

Speculații privind rata de participare la referendum  

Un element speculativ, vehiculat cu insistență în spațiul public, se referă la rata minimă de participare la referendum – 1/3 din numărul alegătorilor înscriși în listele electorale (Articolul 211). Acest argument este vehiculat cu insistență de partidele ce se opun integrării europene a Republicii Moldova, în special, PSRM și PCRM. În primul rând, rata de participare la referendum se stabilește prin lege. Această rată a fost micșorată încă în 2010, de la1/2 la 1/3. În perioada 2019 – 2021 PSRM s-a aflat la guvernare, alături de Partidul Șor, dispunând de toate pârghiile necesare pentru modificarea legislației electorale, inclusiv a pragului de validare a alegerilor și referendumurilor. Mai mult, PSRM a avut ocazia modificării pragurilor de validare a alegerilor și referendumurilor și în 2017, când alături de Partidul Democrat din Moldova (PDM) a participat la revizuirea cardinală a Codului electoral, înlocuind sistemul electoral proporțional cu cel mixt pentru alegerile parlamentare.

În al doilea rând, pragurile de validare a referendumurilor sunt contraproductive, fiind utilizate pentru blocaje, exact ceea ce încearcă să facă PSRM. În acest sens, Codul bunelor practici pentru referendumuri al Comisiei de la Veneția prevede în mod expres: „Este recomandabil să nu se prevadă un cvorum de prezență la vot (prag, procent minim), deoarece asimilează alegătorii care se abțin de la vot celor care votează împotrivă…”.

În mod paradoxal, reprezentanții partidului de guvernământ, care promovează desfășurarea referendumului nu au capacitatea să combată speculațiile oponenților care jonglează cu argumente referitoare la pragurile de validare a referendumurilor. Deși, ar putea invoca experiența unui șir de state membre ale UE care nu au praguri de validare a referendumurilor – Austria, Belgia, Croația,  Cehia, Estonia, Franța, Irlanda, Suedia. Respectiv, referendumul de aderare al Croației la UE, de exemplu, a fost validat cu o rată de participare de doar 43.3%. Contează că autoritățile croate au avut temei – votul pro al 2/3 din alegători, pentru ratificarea tratatului de aderare la UE.  

A propos, în țara democrației directe, Elveția, unde se desfășoară aproximativ 2/3 din toate referendumurile, rata medie de participare este aproximativ 40%, dar se întâmplă ca rata de participare să fie și sub 30%. Contează că cetățenii sunt bine informați și au dreptul să participe la luarea deciziilor important, fără ca cineva să poată recurge la boicotare pentru a introduce confuzie.

Concluzii

Cetățenii Republicii Moldova trebuie să fie informați corect despre avantajele și dezavantajele aderării Republicii Moldova la UE. În baza experienței statelor membre, ei trebuie să aibă certitudinea că aderarea la UE, care este o uniune politico-economică, nu înseamnă renunțarea la suveranitate și independență, ci oportunități pentru dezvoltarea țării, pentru suportul în găsirea celei mai prielnice nișe economice și acces la o piață de consum de aproximativ 500 milioane de consumatori, fără embargouri și sancțiuni arbitrare de tipul celor impuse Republicii Moldova în 2006 și 2013 etc.

Partidele angajate în boicotarea referendumului nu vor putea să se înregistreze în calitate de concurenți electorali la referendum, fiindu-le limitate capacitățile de atragere a finanțării și accesul la mass-media. De aceea, nu este exclus ca PSRM să-și convoace Consiliul Republican pentru a-și revizui opțiunea de boicot în favoarea opțiunii „NU”, pentru a pretinde înregistrarea de către CEC în calitate de concurent electoral. În eventualitatea unui scenariu de acest fel, riscul e că PSRM își va confirma inconsecvența, care aduce formațiunii pierderi de imagine.