Daniela Petrican: Bună dimineața!

Răzvan Ioan Dincă: Bună dimineața, bună dimineața și la mulți ani! Mă gândeam când rosteați că bunica mea avea șase ani atunci când a fost înființat Radioul public și copiii mei au acum vârsta în jurul vârstei de șase ani: trei ani, șase ani, zece ani. Practic intrăm într-o buclă în care fiecare dintre noi, când începem să conștientizăm că am trăit împreună cu Radioul public în decursul vieții noastre, începem să ne dăm seama exact cum spuneți ce rol are Radioul public, iar ceea ce avem noi de făcut, noi, cei care suntem pasageri, nu voi care sunteți acolo dintotdeauna și pentru totdeauna, cei care realizați și cei care, până la urmă, aduceți valoare Radioului public, noi, cei care suntem pasageri în radioul public avem o misiune simplă, dar dacă o conștientizăm, ca fiind simplă: să susținem tot ceea ce faceți voi acolo. Iar acum sunt curios cum cum arăta acum 100 de ani aproape Radioul public și cum o să arate peste 20-30 ani, cum se schimbă forma aceasta de receptare în eter, cum va coborî ea în on-line și cum, încetul cu încetul, prin mijloacele acestea diverse de distribuție, lucrurile încep să arate diferit. Radioul rămâne ca sens în același fel, adică el va rămâne în viețile oamenilor, la fiecare moment al zilei, aproape ca o prezență permanentă și uneori pe care nu o bagi în seamă, alteori în care ești ascultător atent, dar continuu lângă tine.

Daniela Petrican: Așadar, ascultați înainte de a deveni președinte director general vreun post al Societății Române de Radiodifuziune?

Răzvan-Ioan Dincă: De când mă știu ascult Radio România Cultural și știrile de la Actualități. Deci aici sunt, ca să zic așa addicted, iar în ceea ce privește variațiile, ca să zic așa, nu prea ratez conținutul de la Radio România Muzical atunci când este vorba de transmisii live de la diverse scene ale lumii și de câte ori am chef de divertisment, dimineața vă ascult pe voi.

Cătălin Cîrnu: A fost un concert minunat în 28 octombrie, apropo de colegi.

Răzvan Ioan Dincă: Da, să știți că nu sunt ipocrit, adică efectiv așa se desfășoară viața mea fără să țin cont de faptul că în acest moment vremelnic conduc Radio România. Pur și simplu. Aici am găsit întotdeauna un conținut mai apropiat nevoilor mele și, în același timp unul în care am avut încredere. Adică e foarte important ca ceea ce auzi să fie adevărat, iar ceea ce auzi, de asemenea, să fie și plăcut. Iar voi ați știut să faceți acest lucru într-un foarte mare procent, într-adevăr.

Cătălin Cîrnu: Vorbeați de cutiuța magică a părinților, a bunicilor noștri până la radioul de astăzi. În ceea ce privește digitalizarea care sunt planurile noastre, ale societății?

Răzvan Ioan Dincă: Păi, acum sunt mai multe planuri. Pe de o parte, ceea ce-i relevant pentru ascultători și pentru marele public este că vom face în așa fel încât să coborâm o mare parte din conținutul pe care deja îl avem în on-air în online, adică să ne regăsiți pe site-urile reînnoite ale Radioului public, de așa natură încât să puteți accesa din nou conținutul atunci când vă doriți, nu doar la emisiunile pe care le ascultați în mod direct. Și acest lucru cred că este un lucru extraordinar de important pentru cei care vor să citeze sau să reasculte sau să înțeleagă mai bine anumite emisiuni deja derulate. Acesta e un aspect care interesează marele public. Digitalizarea e un proces mai amplu. Ea vorbește și despre modul în care va funcționa Societatea Română de Radiodifuziune în viitor. Adică modalitatea în care încercăm să facem, să nu mai folosim hârtie și birocrație atât de multă, să eliminăm pe cât posibil procesele acestea greoaie pe care voi, angajații și sunt sigur că vă loviți, dar acesta nu e un proces care să intereseze, ca să zic așa, marele nostru public. Cel interesant e acesta, al faptului că uite, azi e 1 noiembrie. De exemplu, astăzi ar trebui să avem lansarea site-ului Radio România Actualități într-o nouă formă. Este primul site refăcut. Urmează următoarele canale naționale, respectiv portalul Radio România pe care vom integra tot conținutul radioului public într-un decurs de câteva luni, dar Radio România Actualități, de astăzi, trebuie să fie într-o nouă formă.
Iată, un pas important pentru ca publicul să fie mai conectat noi și să încercăm, în măsura în care acest lucru va fi posibil, și vom primi recepția publicului așa cum trebuie, să facem cros între cele două forme de comunicare cu publicul, cel on air și cel online. E un prim pas.

Daniela Petrican: Ce rol vor juca în continuare programele culturale, dar și orchestrele radio, programele dedicate, cum ar fi teatrul radiofonic?

Răzvan Ioan Dincă: De exemplu, /săptămâna trecută/ discutam cu cineva: măi, de ce nu faceți mai multe spectacole de teatru radiofonic? Da, e un subiect, pentru că în fiecare seară, la ora 11:00 noi ascultăm teatru radiofonic, dar e foarte complicat să faci atâtea producții câte difuzări avem noi, și atunci lumea percepe că anumite spectacole se repetă, ceea ce este adevărat. Cert este că există un public extrem de consistent, care s-a obișnuit să asculte teatru radiofonic, iar în ceea ce privește orchestrele și corurile radio, pentru mine este prioritar să fac în așa fel încât ei să poată performa în condiții mai bune, pentru că, din păcate, trebuie să spun cu ceva vreme în urmă s-a acordat o atenție destul de scăzută acestor formații și prin modificări legislative ce nu au ținut de buna intenție a Radioului public, ci așa a fost să fie, prin anii 2017-2018, orchestrele și corurile radio au pierdut foarte mulți angajați din cauza unei salarizări deficitare, ceea ce i-a dus pe oameni în situația în care au plecat la instituțiile, ca să zic așa concurente, iar acum încercăm, suntem într-un proces în care să încercăm să aducem înpoi sau măcar să aducem la normalitate aceste orchestre și coruri, să aducem la numărul normal de instrumentiști, respectiv de artiști lirici și să reușim să-i punem într-un context în care Sala Radio să fie mai prezentă pe harta Bucureștiului, lucru care se va întâmpla atât printr-o reașezare, așa cum am spus, în ceea ce privește angajații, dar și printr-o campanie de marketing, printr-o repoziționare a site-ului care și acest site a fost refăcut, acum se umple de conținut și va apărea să fie în online funcțional într-o perioadă scurtă de timp, care va aduce, sper eu, conversia spre vânzarea de bilete, pentru publicul nostru. Pentru că tot ceea ce facem în permanență nu trebuie să facem altceva decât să ne gândim cum aducem public în sală sau în mediul on air, unde suntem noi. Deci, dezideratul acesta e. Cum facem ca totuși angajații noștri din partea artistică să aibă satisfacția profesională că fac parte dintr-un demers coerent și care acordă importanță acestor formații, pe de altă parte cum facem ca marele public, acel public care este în București și care are aproape patru milioane de potențiali cumpărători de bilete să vină către Sala Radio. Da, Sala Radio nu este extraordinar de bine poziționată din punct de vedere al urbanismului, ca să zic așa, nu sunt parcări, e ascunsă undeva pe niște străduțe mici, dar e în centrul Bucureștiului. Se poate ajunge cu bicicleta, cu metroul, cu tramvaiul, într-un mod poate mai puțin convențional, dar se poate ajunge și de atâția ani de zile s-a dovedit că-și are relevanța sa. Noi trebuie s-o amprentăm și mai mult, să accelerăm, ca să zic așa, procesul acesta în care Sala Radio devine mai pregnantă pe harta Bucureștiului.

Cătălin Cîrnu: Și pentru că la 1 noiembrie 1928 s-a auzit în eter prima emisie a Radioului național. Suntem în 1 noiembrie 2022. Cum credeți că va arăta, nu știu, cum va fi Radioul peste alți 94 de ani?

Răzvan Ioan Dincă: Da, glumesc acum, dar ați citit celebrele "știri" cu Elon Musk, știri în ghilimele, ca să zic așa. A fost o campanie extraordinar de interesantă despre modul în care a fost preluat public un subiect despre care nu se știe nici în acest moment care a fost realitatea. Una din subpoziții era că Elon Musk vine în România împreună cu sateliții lui, care deja umblau pe cer după el, adică precum aducem noi animalele de companie așa umblau sateliții după Elon Musk ca să implementeze acel proiect, celebrul Neuralink, dacă vă spune ceva, în care în creierul omului o să apară un cip și în cipul respectiv o să ruleze tot ceea ce Elon Musk va dori.

Cătălin Cîrnu: Ce vrea el.

Răzvan Ioan Dincă: Da. Deci, nu știu cum o să fie Radioul peste 94 de ani. Ce pot să vă spune e că într-adevăr ceea ce constatăm e că progresul tehnologic este extraordinar de rapid. Ce aș vrea să vedem cum arată Radioul peste 94 de zile, adică dacă reușim să îl conectăm puțin mai mult la noile tehnologii tocmai prin acest acces către online, pe de-o parte. Pe de altă parte, peste 94 de luni dacă am putea să-l facem de așa natură încât, să zicem, un cetățean obișnuit care merge de dimineață și își duce copiii la grădiniță, să asculte dimineață un post pentru copii, furnizat de către Radio România. După aia, după ce termină de dus copiii, să intre pe știrile de la Radio România Actualități, după care să intre pe Muzical, să asculte muzică și totul on demand, adică totul făcut dintr-o pre-pregătire a aplicației în așa fel încât, fără să aibă intervenție, doar definindu-și, pre-definindu-și un program să aibă un radio propriu, adică acel radio care să-i servească nevoile cu conținutul pe care noi îl avem. Eu cred că așa va arăta într-un timp destul de scurt Radioul și în general acele surse media care stau alături de oameni. Cred că și forma televiziunii se va schimba. Dar în ceea ce privește și ce e în dreptul nostru, și anume Radioul public, cred că așa va fi: un conținut care să ajute omul în permanență, fie că este vorba de divertisment sau de informație relevantă, fie că este vorba despre muzică de calitate sau pur și simplu o muzică ambientală, care să-i servească în decursul zilei într-un fel sau în altfel și să fie la îndemână, adică să poată fi rulat de pe aproape orice fel de device. Poate reușim și acel proiect, care, iarăși, pentru marele public nu e relevant când vorbesc despre, dar va fi după ce există, și anume să încercăm să emitem în formulă DAB+, adică în formă digitală, pentru că acest mod de a emite este unul mult mai favorabil unei audiții mai bune a canalelor noastre și cu o distribuție mult mai bună, adică cu șansă de a se auzi și mai bine în zone care, la ora actuală, au mai puțină acoperire sau acoperire deficitară din punct de vedere al acurateții sunetului. E ceea ce știm și vrem să facem noi și ceea ce cred eu că și putem. Mi-e foarte greu să-mi imaginez cum o să arate lumea peste 94 de ani, d-apoi Radioul. Cred că toate vor fi conținute în device-uri la îndemâna noastră, extensii ale corpului. Cred că lucrurile vor arăta cu adevărat imposibil de imaginat în acest fel. Gândiți-vă, acum 94 de ani, cum arăta? Câteodată poate nici nu e bine să te gândești așa de departe, că te ia teama. Nu știu cum va arăta viața pentru copiii noștri peste 10-15 ani. Progresul lor este inimaginabil de rapid și în același timp sunt atât de conectați cu lucrurile noi, încât noi, ăștialalții, am senzația că nu mai facem față sau trebuie să ne concentrăm mult mai mult pentru a putea să fim conectați și noi, la rândul nostru.

Cătălin Cîrnu: Generațiile se schimbă mult mai repede, e adevărat, în această eră în care trăim. Eu am însă o certitudine, că Radioul, indiferent de forma lui, va exista și peste 94 de ani.

Răzvan Ioan Dincă: Este o nevoie pe care fiecare dintre noi, la nivel personal, o simțim. Avem nevoie de un dialog, fie și imaginar, iar Radioul știe să ofere acest lucru. Faptul că răspunde nevoilor acestea intime ale omului de a nu fi singur, de a comunica, chiar dacă nu neapărat o faci în mod direct, dar faptul că cineva îți vorbește acolo înseamnă pentru tine, până la urmă, un mod de a trăi viața nu singur. Pentru oamenii singuri este un beneficiu absolut extraordinar. Pentru cei care nu sunt singuri, beneficiul se reflectă în nevoile pe care fiecare dintre noi le avem. N-are cum să dispară ceva ce se transformă în nevoie esențială. Plus că, dacă va fi la îndemână, prin mijloace și mai diverse decât este acum, atunci eu cred că relevanța sa va crește.
Iar dacă noi vom urmări în continuare, noi cei care lucrăm fie și vremelnic la Radio România, vom urmări în continuare să mutăm și să accelerăm nevoia de relevanță a Radioului public, adică să fim foarte atenți ca tot ceea ce facem să însemne relevanță, atunci n-are cum să nu fie important în continuare. Mă uit și fac o mică paranteză, iertați-mă, opriți-mă dacă am depășit limita, mă uit la Radio România Muzical, care a crescut în audiență. Știți ce mult înseamnă acest lucru? Din punctul meu de vedere, mi se pare o șansă uriașă ca un post ce difuzează muzică simfonică preponderent sau de operă, deci muzică cultă, să crească, să depășească multe radiouri comerciale în audiență. Mie mi se pare absolut senzațional că există o astfel de recunoaștere și eu am un principiu: omul nu știe că îi place muzica simfonică. Dacă ar merge, mulți dintre cei care n-au fost niciodată și-ar asculta un concert simfonic sunt convins că ar fi fascinați. Și am avut experiențe de acest fel cu oameni pe care eu i-am adus pentru prima dată la concerte și care au plâns la propriu, pentru că nu știau că frumosul poate să îmbrace și o astfel de formă. Deci avem și acest rol de a convinge oameni care poate n-au avut ocazia sau n-au vrut sau nu știu, din orice motive, nu au fost luate într-o sală de concert, să-i aducem alături de noi.

Cătălin Cîrnu: Îi aducem și să-i ținem aproape de noi. Radioul rămâne prietenul tuturor. Să avem o zi cât mai frumoasă astăzi de 1 noiembrie!

Răzvan Ioan Dincă: La mulți ani din nou pentru colegii noștri, tuturor colegilor noștri! Haideți să încercăm împreună să construim și să oferim în continuare celor care ne ascultă tot ce avem mai buni din noi.

Cătălin Cîrnu: Să sperăm. E țelul pe care cred că îl nutrim cu toții.

Răzvan Ioan Dincă, președinte-director general al Societății Române de Radiodifuziune a fost invitatul de astăzi al "Apelului matinal".