Începând din sudul Caucazului până în Europa de Est, nu există regiune pe glob cu mai multe conflicte înghețate, conflicte în care în toate e implicată direct Federația Rusă, scrie sursa citată.

Din Nagorno Karabah, unde săptămâna aceasta enclava și-a anunțat autodizolvarea începând cu 1 ianuarie 2024, urmând odată cu „trădarea” Armeniei de către Rusia ca regiunea să intre în subordinea Azerbaidjanului ca urmare a fulgerătoarei ofensive azere, Georgia, unde regăsim conflictele înghețate din Abhasia și Osetia de Sud și până în imediata apropiere a României unde avem bomba cu ceas Transnistria separatistă pe teritoriul Republicii Moldova. 

Donbasul în Ucraina după 2014 a fost și el un conflict înghețat, până în momentul în care Federația Rusă a declanșat invazia brutală, neprovocată și ilegală asupra Ucrainei pe 24 februarie 2022.

Care e strategia Rusiei cu privire la aceste conflicte înghețate, cum sunt folosite ele de către Moscova în blocarea drumului pro-european a statelor pe teritoriul cărora se află aceste conflicte, dar și ce perspective de viitor și soluții pot fi identificate într-o regiune în care se desfășoară cel mai mare război pe care l-a văzut Europa după 1945, sunt doar câteva dintre subiectele care vor fi abordate în podcast.

Se va discuta și despre eșecul Acordurilor de la Minsk, cât și despre situația actuală din Ucraina în contextul în care există voci care afirmă că blocajul de pe front va duce la înghețarea conflictului. 

Conflictele înghețate din Georgia și R. Moldova

Conflictul din Georgia

După obținerea independenței, au urmat crize politice dar și  confruntări armate pentru deținerea controlului asupra Abhaziei și Osetiei de Sud, care făceau parte din Georgia Sovietică, până la destrămarea Federației Ruse.

În anul 1990, autoritățile din Osetia de Sud au proclamat Osetia de Sud Republică independentă, ceea ce a dus și la declanșarea conflictelor armate (1991-1992). Pe 24 iunie 1992,  Georgia, Rusia și Osetia de Sud, „în calitate de observatori, au semnat acordul de la Soci, prin care își garantau integritatea teritorială.”

Confruntările dintre autoritățile georgiene și cele abhaze au început în anul 1992 și s-au sfârșit în anul 1994. Armistițiul s-a semnat  în “mai 1994, fiind implicate Națiunile Unite și OSCE.”. Ambele părți au fost de acord asupra unor noi negocieri, prezidate de ONU, privind „redactarea statutului Abhaziei de către ONU și OSCE, dar și întoarcerea refugiaților și schimbul de prizonieri. Acordul a fost supravegheat de Comunitatea Statelor Independente, de aproximativ 1700 de soldați ruși, dar și observatori ONU din Georgia.”

Relațiile dintre Georgia și Abhazia  după anul 2001 au fost tensionate. “ Chiar și în momentul în care Tbilisi a oferit mai mulă autonomie federală Abhaziei, acesta s-a coordonat cu Osetia de Sud pentru a cere alipirea la Federația Rusă.” După aceea, Rusia și-a stabilit o bază navală la Marea Neagră în Abhazia, „iar ca răspuns la blocada navală a Georgiei, asupra Abhaziei, nave rusești au început să patruleze în Marea Neagră”, pentru a împiedica navele georgiene să intre în apele teritoriale ale Abhaziei.

Ambele conflicte au rămas înghețate. Până în anul 2003, aceste au fost de interes scăzut, însă, odată cu venirea la putere a lui Mihail Saakașvili, acestea au redevenit de interes. Saakașvili „a proclamat restaurarea integrității teritoriale a Georgiei ca fiind unul dintre obiectivele sale principale, iar guvernul său a impus o mai bună integrare a republicilor separatiste.”

Tensiunile au escaladat în anul 2008, când Georgia a încercat să recâștige controlul asupra Osetiei de Sud. Forțele georgiene au lansat un atac asupra orașului Tskhinvali. În replică, sub pretextul apărării cetățenilor ruși, Rusia a ripostat.

Conflictul din Transnistria

Asemenea multor conflicte din spațiul fost sovietic, Transnistria e o moștenire sovietică. Casa Mării Negre, asociație de studii politice si geopolitice, analizând conflictele înghețate din regiune, amintește: Ciocnirile între forțele guvernamentale ale Republicii Moldova și ale celor din Republica Transnistreană au început la sfârșitul anului 1990. Tensiunile au crescut imediat ce Republica Moldova și-a declarat independența, în august 1991 și au degenerat în perioada 19-21 iulie 1992. De partea separatiștilor s-a implicat militar și politic Rusia „prin Armata a 14-a, staționată în apropiere. Peste 1000 de persoane au fost ucise iar 4.500 rănite.”

Conflictul moldo-transnistrean a fost încheiat în 21 iunie 1992,  „în urma acordului semnat între președintele rus, Boris Elțîn, și cel moldovean, Mircea Snegur.”

Conflictul a devenit unul de tip înghețat iar operațiunea condusă de către Rusia s-a transformat într-o poziționare permanentă a trupelor ruse pe linia frontului.

Conflictul transnistrean rămâne unul dintre cele mai reprezentative conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic.