Un regim punitiv al „justiției juvenile”, cu copii privați de libertate în instituții închise, rată de încarcerare de trei ori mai mare decât pe malul drept, condiții sub standarde și o educație puternic ideologizată:

-copiii pot fi privați de libertate fie în „școala specială închisă” (11–14 ani, inclusiv sub vârsta răspunderii penale, copii fără adăpost / „în risc”), fie în Colonia pentru minori (14–18 ani, condamnați);

-rata de încarcerare a minorilor este de 3 ori mai mare decât pe malul drept; minorii reprezintă 2% din populația carcerală pe malul stâng (vs. 0,6% pe malul drept);

-se folosește izolarea solitară, hrana este de ≈1,66 USD/zi/copil, educația este minimă, iar contactul cu familia este limitat la un apel telefonic pe lună;

-„miliția” poate interveni chiar și fără faptă concretă, când comportamentul minorului e considerat „deviant” de la normele morale și sociale, fiind posibilă internarea pentru motive nepenale, fără garanții procedurale și acces la avocat independent;

-educația în detenție este puternic ideologizată – „militar‑patriotică”, cu nostalgie sovietică și glorificarea combatanților din 1992.

Accelerarea alinierii educației la standardele Federației Ruse și militarizarea mediului școlar și universitar:

-are loc alinierea educației la standardele Federației Ruse – se pregătește înlocuirea masivă a manualelor (2026-2028), dotarea cu echipamente didactice rusești și includerea profesorilor și elevilor în programe și competiții organizate de Ministerul Educației al Federației Ruse;

-„Universitatea de stat din Tiraspol” (cu acreditări la Rosobrnadzor) este promovată ca „fundament al memoriei istorice” și instrument de „statalitate”, iar împreună cu bursele primarului Moscovei socializează tinerii în paradigma loialității și dependenței față de centrele de putere rusești;

-elevi și studenți sunt implicați în vizite la muzee militare, quiz‑uri de istorie centrate pe mitul războiului „defensiv”, concursuri precum „noua filozofie a educației”; clubul militar‑sportiv BARS organizează pentru tineri antrenamente cu veterani din Donbas, comunicații radio, medicină tactică și mânuirea armelor, ceea ce normalizează rolurile militare în rândul minorilor.

Consolidarea instrumentelor și narațiunilor propagandistice („comunitatea poporului transnistrean”, „antifascism”, „asediu”), folosite pentru a justifica măsuri excepționale și mobilizarea populației:

-regimul urmărește formarea „comunității poporului transnistrean” și auto‑identificarea elevilor și studenților ca parte a acesteia, cu limba rusă și legătura cu Rusia drept elemente identitare centrale;

-narațiunile de „antifascism” și „asediu” (stare de amenințare) leagă războiul din 1941–1945 (versiunea Rusă a WWII) și războiul din 1992 (Ruso-Moldovenesc), prezentându‑le drept aceeași „luptă de apărare”; pentru a justifica măsurile excepționale și mobilizarea populației, regimul de la Tiraspol promovează ideea că regiunea este „blocată” și amenințată de către Chișinău și Occident.

Organizarea unui nou „proces electoral” local, raional și în așa-numitul „soviet suprem”, într-un context lipsit de opoziție reală, dominat de „partidul Obnovlenie” și de holdingul Sheriff:

-așa-numitul „scrutin” are loc pe un teritoriu sub ocupație militară rusă (Decizia CC a RM nr.14/2017), în afara controlului autorităților constituționale, fără observatori independenți; aceste „alegeri” nu au bază legală și încalcă suveranitatea RM;

-teren necompetitiv, dominat de „partidul Obnovlenie” (vehiculul politic al holdingului Sheriff); în majoritatea circumscripțiilor există un singur candidat, iar majoritatea candidaților la „Sovietul Suprem” sunt direct sau indirect afiliați holdingului;

-așa-numitele alegeri permit „votul anticipat” (în perioada 24-27 noiembrie) și se realizează la „comisia electorală teritorială”, iar în zilele de 28 și 29 noiembrie 2025 – la „comisiile electorale de circumscripție”.

O situație socio‑economică și energetică critică ce include deficit „bugetar” sever, inflație ridicată și un nou episod al crizei gazelor, cu impact direct asupra serviciilor publice și asupra nivelului de trai:

-regimul de la Tiraspol se confruntă cu un deficit „bugetar” sever (−92 mil. ruble la impozitul pe profit), scăderi la încasările din „impozitul pe venit” și obligarea „băncii centrale” să transfere 100 mil. ruble în avans pentru a acoperi plățile sociale;

-inflația urcă la 12,7% (septembrie), erodând veniturile populației;

criza gazelor a impus regim de economisire (2-17 oct.): apa caldă și metan suspendate; livrările au fost reluate pe 17 oct., dar cantitățile rămân limitate.

Cumulativ, aceste evoluții indică o degradare continuă a garanțiilor pentru libertate și securitate, drepturile copilului, libertatea de exprimare și de circulație, precum și pentru drepturile socio‑economice ale locuitorilor din regiune.