Caracteristicile acestei centuri sugerează că bărbatul roman era soldat sau angajat în administrația publică în perioada Imperiului Roman Târziu, în a doua jumătate a secolului al IV-lea d.Hr. sau la începutul secolului al V-lea, conform arheologilor de la Universitatea din Leicester, care au descoperit mormântul.

Arheologii au făcut această descoperire într-un cimitir roman din Leicester de unde au mai deshumat 83 de schelete. Unul dintre mormintele simple, săpat în argilit pe malul râului Soar, conținea rămășițele bărbatului între două vârste și extraordinara sa centură.

Acest cimitir este localizat la sud-vest de un vechi oraș roman și în apropierea unui important drum din epocă, Via Fossa, care făcea legătura între Exeter (Isca Dumnoniorum), din sud-vestul Angliei și Lincoln (Lindum Colonia) din Lincolnshire, via Ilchester (Lindinis), Bath (Aquae Sulis), Cirencester (Corinium) și Leicester (Ratae Corieltauvorum).

Deși Imperiul Roman a lăsat în urmă numeroase vestigii în Anglia, descoperirile de tipul acestei centuri foarte bine conservate sunt foarte rare. "Este remarcabil faptul că această centură s-a conservat atât de bine", subliniază Nick Cooper de la Universitatea din Leicester, coordonatorului echipei care studiază artefactele recuperate din mormintele excavate. Catarama centurii este decorată cu delfini, iar capătul centurii este ornat cu reprezentări ale unor câini.

Conform arheologilor, astfel de centuri, care au mai fost descoperite în cimitire romane din Londra, Dorchester și Winchester din Anglia, precum și în Belgia, ar fi putut reprezenta simboluri ale puterii și erau purtate deopotrivă de legionari și de reprezentanți ai autorității imperiale.

Bărbatul în mormântul căruia a fost descoperită această centură avea între 36 și 45 de ani. După o copilărie marcată de lipsuri și de probleme de sănătate, bărbatul a dus o viață relativ sănătoasă ca adult. El a fost rănit de câteva ori, probabil în luptă. Una dintre răni, o fractură a antebrațului stâng, s-a vindecat incomplet, iar bărbatul a rămas cu o slăbiciune la încheietura mâinii stângi. Această fractură a fost provocată probabil de un gest de autoapărare cu mâna ridicată în fața unei lovituri cu un obiect contondent, conform arheologilor.

Ipoteza că acest bărbat a urmat o carieră militară este susținută și de faptul că scheletul său prezintă urme de suprasolicitare în zona de inserție a musculaturii pe brațul și pe umărul drept, brațul cu care ar fi ținut arma.