Igor Boțan, expertul permanent al proiectului, a declarat că Uniunea Sovietică a avut pretenția că a fost primul stat care a recunoscut independența Afganistanului după așa-zisul cel de-al treilea război afgano-britanic. Și din acest punct de vedere ar fi avut anumite pretenții să influențeze Afganistanul. Astfel, în 1973 a fost înlăturat de la guvernare regele Afganistanului, Zahir Șah, în timp ce se afla într-o vizită peste hotare. Puterea a fost preluată de către o rudă apropiată a acestuia, Muhammad Doud. Însă, în anul 1978 a avut loc o nouă lovitură de stat în urma căreia, Partidul Popular Democrat din Afganistan a ajuns la putere, proclamând Republica Democrată Afganistan.

„Odată cu cea de-a două lovitură de stat a început războiul civil din Afganistan care a implicat cumva și URSS. Or, istoriografia recentă rusească insistă că noua putere din Afganistan s-a adresat către Uniunea Sovietică să trimită specialiști, inclusiv în domeniul dezvoltării partinice, militari, economiști, agenți de securitate KGB, ca să instruiască noua guvernare din Afganistan. De asemenea, s-a discutat și despre o intervenție militară încă în 1978 a Uniunii Sovietice, dar Biroul politic și Brejnev personal au fost împotrivă, considerând că acest lucru nu este oportun și poate avea consecințe nu tocmai utile pentru Uniunea Sovietică. Însă, lucrurile au evoluat și în septembrie 1979, membrii partid de guvernământ din Afganistan s-au încăierat între ei”, explică Igor Boțan.

Potrivit expertului, odată cu așa-zisa revoluție din aprilie din Afganistan a început războiul civil, fiind implicate și țări din vecinătate – Pakistan, China, dar și Statele Unite ale Americii aveau interese. Toate aceste lucruri au condus la intervenția Uniunii Sovietice din decembrie 1979, ocupând Aeroportul din Kabul, blocând comunicațiile, iar după aceasta a fost luat cu asalt Palatul lui președintelui Amin, timp în care liderul afgan a fost omorât.

Igor Boțan consideră că în comparație cu Ucraina există lucruri asemănătoare, dar există și deosebiri fundamentale. Pregătirea pentru invazia în Ucraina a avut loc pe mai multe paliere, inclusiv ideologic, iar după anexarea Crimeii și ațâțarea conflictului în Donbas în 2014, a avut loc o pregătire temeinică pentru acțiuni de mai departe. „Pe parcursul anului 2021, Ucraina fost înconjurată de-a lungul perimetrului de forțe militare rusești, care, chipurile, făceau pregătiri militare. Au existat foarte multe avertizări privind o invazie directă, Rusia a negat acest lucru, dar până la urmă aceste informații s-au adeverit”, a notat expertul.

Conferențiarul universitar Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie, autor a două cărți referitoare la războiul sovieto-afgan (1979-1989), a menționat că Afganistanul nimerește în zona de influență a statului bolșevic, până în 1922, pentru că era izolat în plan internațional. La fel, ca și bolșevicii, Afganistanul nu era recunoscut de către europeni și aceasta i-a unit, în contextul marelui joc pe care l-a avut Imperiul britanic în Orient. „Această izolare a format și niște conexiuni, s-au format consulate în Afganistan. Lenin a fost cel care a intermediat. De altfel, Lenin spunea foarte interesant că Afganistanul nu poate fi cucerit niciodată și nu știu de ce liderii sovietici nu l-au ascultat pe părintele statului sovietic”, a declarat Ion Valer Xenofontov.

Potrivit lui, în anii 20 se costată niște conexiuni dintre Afganistan și Uniunea Sovietică, inclusiv pe dimensiune propagandistică – se publicau ziare identice, se susțineau teze de doctorat în domeniul militar și politic, s-au instalat stații de radio cu aceeași grilă de emisie – și în Afganistan, și în Uniunea Sovietică. „În 1929 a existat o încercare de a îngloba pe cale militară Afganistanul în Uniunea Sovietică. Însă Uniunea Sovietică a suferit eșec. A fost subestimată puterea și forțele endemice s-au conjugat și a fost un eșec. Dar această experiență militară va fi utilizată peste 50 de ani. În anii 1950 vedem deja o apropiere pe dimensiune militară a sovieticilor în Afganistan în contextul în care au fost detașați o serie de „consilieri”, dar care în realitate erau militari sub acoperire, care studiau resursele naturale ale Afganistanului”, precizează conferențiarul universitar.  

Doctorul în istorie a precizat că în 1973 a fost înlăturat de la guvernare regele Afganistanului, Zahir Șah, iar după aceasta la nivel de mentalitate afgană are loc o ruptură, o fragmentare socială, națională și etnică. Or, monarhia este simbolul autorității, afganii având un monarh care îi consolidau. Și această dinastie conducea Afganistanul din 1774. „Vedem o luptă dintre tradiție și modernizare în Afganistan. Se ducea o luptă de civilizație – încotro Afganistanul – ești în sfera de influență a Uniunii Sovietice sau în sfera occidentală?”, a notat Ion Valer Xenofontov. Potrivit lui, văzând situația, Uniunea Sovietică și-a încălcat propria Constituție și a recurs la calea violentă de a interveni în forță pentru a nu admite schimbarea vectorului de politică externă.

Vitalie Marinuța, ex-ministru al apărării, a declarat că războiul din Ucraina nu trebuie perceput ca un război care a început pe 24 februarie 2022. Or, el a început odată cu anexarea Crimeii în 2014, iar precondițiile lui au fost trasate practic în istoria de mai înainte a Federației Ruse sau chiar Uniunii Sovietice. „Imperiul Rus nu a dispărut nicăieri. Din punctul meu de vedere, s-a transformat în acea Uniune Sovietică, având Rusia la bază, controlând celelalte republici sovietice într-o formă comunistă-socialistă de guvernare. Și odată cu căderea Uniunii Sovietice vedem că acele intenții imperialiste ale Rusiei nu au dispărut nicăieri. Chiar și cel mai liberal președinte al Federației Ruse, Boris Elțin, în anul 1991, fiind întrebat care sunt hotarele Rusiei, el a spus tranșant că sunt hotarele Uniunii Sovietice. De atunci era în mintea conducerii Federației Ruse să facă tot posibilul să întoarcă acele teritorii, în timp ce Putin a spus mai recent că a fost o greșeală că Uniunea Sovietică le-a dat dreptul la autodeterminare fostelor republici sovietice”, a notat fostul ministru.

Potrivit lui, pe 24 februarie 2022 a început faza activă a războiului, când Federația Rusă a năvălit asupra Ucrainei din trei direcții. „Au fost folosite practic aceleași tactici de parașutare a unui desant destul de imens sau a forțelor speciale și ulterior intrând masiv cu trupe. „Vedem foarte mult că acea tactică, acele strategii ale Federației Ruse au suferit eșec în războiul ruso-ucrainean și se datorează la fel ca și în războiul din Afganistan mai multor factori, inclusiv consolidării suportului pentru cel agresat din partea comunității internațional”, spune Vitalie Marinuța.

„Este unul dintre cele mai sângeroase războaie ale contemporanității, în special în secolul acesta. Deja, peste șapte-opt milioane de ucraineni și-au părăsit casele. În jur de două milioane sunt strămutați intern și conform datelor statistice, care nu pot fi controlate deocamdată, din partea ambelor părți implicate în acest război, sunt peste o sută de mii de decedați. Unele date oficiale arată că cifra dată este mult mai mică, dar dacă ne uităm la datele care sunt prezentate de către organizațiile non-guvernamentale și alte surse, acestea sunt datele mai aproape de adevăr”, a mai spus fostul ministru al apărării.

Dezbaterea publică la tema „Rădăcinile comune ale războiului URSS împotriva Afganistanului și al Rusiei împotriva Ucrainei”, este 2-a ediție din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”, susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”. La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc prima ediția din cadrul noului ciclu de dezbateri cu genericul „Rădăcinile comune ale Celui De-al doilea Război Mondial al ale agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei”, înregistrarea video poate fi văzută aici.