Domnule Manole, ce alte informații, decât cele oficiali și difuzate în presă, aveți despre răpirea angajatului Inspectoratului de Poliție Florești?

Știm că nu știm nimic – acesta este unicul lucru cert. Spun asta cu regret, pentru că acest incident a avut loc în zona de securitate, acest incident a avut drept țintă un polițist care lucrează în structurile constituționale. Și, probabil, acest incident arată foarte clar metodele prin care operează cei din stânga Nistrului împotriva persoanelor care lucrează pentru structurile constituționale. Probabil aceasta este una dintre metodele de a intimida persoanele care se angajează și muncesc în structurile constituționale, scopul de bază fiind descurajarea persoanelor din stânga Nistrului să se angajeze în structurile constituționale.

Un comunicat de la SIS spune că au fost documentate multiple cazuri de sechestrare și răpire a cetățenilor. În ultima perioadă, se vorbește despre mai mulți cetățeni care sunt intimidate sau răpite de regimul secesionist de la Tiraspol. Există o statistică, fie și neconfirmată oficial a persoanelor răpite de regimul secesionist?

Din păcate, numărul real al acestor persoane nu este cunoscut nimănui. Mai ales în condițiile actuale când așa-zisul hotar administrativ este practic blocat, locuitorii din stânga Nistrului au foarte puțin spațiu și puține posibilități de a de deplasa și de a comunica cu dreapta Nistrului, respectiv bănuim că incidentele sunt mult mai multe, astfel de situații sunt foarte des întâlnite în stânga Nistrului. Însă nu întotdeauna vorbesc despre asta. Una dintre cauze ar fi faptul că atunci când ei sesizează autoritățile naționale sau internaționale despre astfel de situații, starea persoanelor care au fost răpite sau reținute nu se schimbă. Și atunci, oamenii nu mai văd sensul să se adreseze autorităților constituționale. Ceea ce este un semnal foarte negativ la adresa statului Republica Moldova. Lipsa de încredere a  populației din stânga Nistrului ar trebui să îngrijoreze nu doar autoritățile, dar și societate. Pentru că lipsa de încredere nu e doar manifestată de cetățenii din stânga Nistrului, dar și treptat de cei din dreapta. Imaginați-vă ce mesaj transmite regimul de la Tiraspol cetățenilor din dreapta Nistrului atunci când o persoană este răpită de pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale? Sau atunci când însăși structurile constituționale „colaborează” cu așa-zișii lor colegi din stânga Nistrului și îi predau, îi lasă să fie răpiți, iar când se avocații solicită implicarea autorităților de la Chișinău, acestea spun că nu cunosc aceste structuri și nu pot interveni.

Ce se poate face pentru ca cetățenii Republicii Moldova care trăiesc în regiunea transnistreană să nu mai fie în pericol, să nu fie răpiți și intimidați?

Aici justiția trebuie să-și spună cuvântul. Este regretabil faptul și aici îmi amintesc declarațiile de la ultima întâlnire a șefului statului cu pretinsul lider de la Tiraspol, atunci când se afirmă de la un nivel înalt, se discută despre dosarele penale intentate unor persoane din stânga Nistrului. Aici este o problemă foarte gravă, pentru că justiția încearcă să-și facă treaba, dar politicul intervine și intervine cu grave abateri de la normele constituționale. Practic politicul încalcă normele sub pretextul unor negocieri și acest lucru împiedică organele de drept să-și facă muncă așa cum spune buchea legii, iar pe de altă parte acest lucru descurajează cetățenii din stânga Nistrului să aibă încredere în autoritățile constituționale. Astfel de situații și nerezolvarea lor de către instanțele de judecată încurajează pe cei din stânga Nistrului să continue abuzurile știind că nu vor fi deferiți justiției.