Denunțând un ''scandal care va rămâne în istorie'', fostul șef de stat, în vârstă de 65 de ani, promite că va fi ''combativ'' în fața instanței în acest proces fără precedent.

Înaintea lui, un alt fost președinte francez, Jacques Chirac, a fost judecat - și condamnat în anul 2011 la doi ani de închisoare cu suspendare - pentru angajări fictive la primăria Parisului făcute pe vremea când fusese edilul capitalei franceze. Însă acum este pentru prima dată când un fost președinte al Franței este judecat pentru corupție.

Retras din politică după ce a pierdut cursa internă a dreptei franceze pentru alegerile prezidențiale din 2017, Sarkozy riscă zece ani de închisoare și o amendă de un milion de euro pentru corupție și trafic de influență, la fel și ceilalți doi inculpați, judecați în plus și pentru încălcarea secretului profesional.

Dosarul ''interceptărilor'' își are originea într-un alt dosar judiciar care-l amenință pe Sarkozy, acela legat de suspiciunile privind finanțarea campaniei sale prezidențiale din anul 2007 cu bani primiți de la fostul dictator libian Muammar Gaddafi.

În luna martie 2012, site-ul de investigații Mediapart a publicat un document din care reiese că, în anul 2007, Franța a vândut Libiei echipamente de control pe internet, contract ce ar fi fost folosit pentru finanțarea respectivei campanii electorale printr-un comision de 50 de milioane de euro. Un an mai târziu, când Sarkozy nu se mai afla la Palatul Elysee, justiția franceză a decis să înceapă investigarea acestui caz.

În cadrul investigațiilor privind ancheta libiană, procurorii au stabilit în septembrie 2013 să intercepteze convorbirile lui Sarkozy, descoperind astfel la începutul anului următor că el folosea o linie telefonică secretă, cu o cartelă prepay achiziționată sub numele "Paul Bismuth", pentru a comunica cu avocatul său Thierry Herzog.

Conform rechizitoriului Parchetului Național Financiar (PNF), în timpul mandatului său prezidențial Sarkozy a încercat, ajutat de avocatul Thierry Herzog, să obțină unele informații secrete de la un înalt magistrat, Gilbert Azibert, privind o investigație care îl viza în 'afacerea Bettencourt', în schimbul promisiunii unui post de prestigiu la Monaco pentru acesta din urmă, post pe care în final Azibert nu l-a mai obținut.

După ce la sfârșitul lui 2013 a fost achitat dosarul ''Bettencourt'' - în care el fusese suspectat că Liliane Bettencourt, moștenitoarea imperiului de cosmetice L'Oréal, i-ar fi finanțat ilegal campania din 2012 - Sarkozy a sesizat Curtea de Casație pentru a obține anularea confiscării agendelor sale prezidențiale, el temându-se că informațiile conținute de acestea ar putea fi folosite împotriva sa în alte anchete. În timpul procedurii legate de această sesizare Sarkozy ar fi încercat în 2014 să obțină respectivele informații secrete de la Gilbert Azibert, la acea vreme judecător la Curtea de Casație.

Validarea interceptărilor, în martie 2016, de către cea mai înaltă instanță a Franței a fost o înfrângere majoră pentru fostul președinte, care a susținut că transcrierea discuțiilor între un avocat și clientul său este ilegală.

O altă anchetă contestată a PNF revine acum în atenție. Clasată în anul 2019, aceasta urmărea să identifice ''cârtița'' care i-ar fi avertizat pe Nicolas Sarkozy și pe Thierry Herzog că linia lor secretă 'Bismuth' era interceptată.

În cadrul acestei anchete magistrații au analizat facturile telefonice detaliate ale unor avocați celebri, unii dintre aceștia fiind apărătorii ai inculpaților la procesul care începe luni. Printre ei se numără și actualul ministru francez al justiției, Eric Dupond-Moretti, care la jumătatea lui septembrie a deschis o anchetă administrativă împotriva a trei magistrați ai PNF.

Pe Nicolas Sarkozy îl mai așteaptă un proces în primăvară, și anume dosarul ''Bygmalion'' legat de finanțarea campaniei sale prezidențiale din 2012.

Fostul președinte consideră că acțiunile judiciare împotriva lui sunt motivate politic, punând inculparea sa pentru corupție pe seama 'instrumentalizării politice a unei părți a justiției'.