Principalul inamic al nostalgicilor după URSS. Op-Ed de Victor Pelin

  • 31 Octombrie 2022 08:21
Principalul inamic al nostalgicilor după URSS. Op-Ed de Victor Pelin

În ajunul centenarului URSS se impune continuarea eforturilor privind consolarea nostalgicilor după defunctul imperiu sovietic. Din păcate pentru nostalgici, moștenirea sovietică nu mai poate fi valorificată. Dimpotrivă, moștenirea sovietică continua să creeze grave probleme, să submineze securitatea regională și să destabilizeze situația politică și economică din republice ex-sovietice. Mai mult, atâta timp cât în fruntea Rusiei rămâne președintele Vladimir Putin, nu există nici cea mai mică probabilitate de refacere a URSS, ci doar manifestarea revanșismului provocat de disoluția URSS. Scopul lui Vladimir Putin este refacerea imperiului rus, dar în niciun caz în versiunea lui sovietică.

Din perspectiva putinistă, ideile fondatorului URSS, Vladimir Ilici Lenin, au fost greșite și „până la urmă, aceste idei au condus la prăbușirea Uniunii Sovietice, asta este. Au fost multe astfel de idei: autonomie și așa mai departe. Ele au pus o bombă atomică sub construcția numită Rusia, care apoi a explodat. Și nu aveam nevoie de o revoluție mondială…”. Respectiv, președintele Putin își propune să revină în albia politicilor imperiale expansioniste, în special cele ale țarului Petru cel Mare. El recunoaște că obiectivul urmărit este recucerirea și consolidarea teritoriilor fostului imperiu țarist: „ne revine și nouă sarcina să întoarcem și să consolidăm. Dacă pornim de la faptul că acestea sunt valori fundamentale ale existenței noastre, cu siguranță vom reuși să rezolvăm sarcinile cu care ne confruntăm”.

Agresând Ucraina, președintele Putin a recunoscut că vrea să repare greșelile comise de Lenin, care ar fi creat Ucraina: „Ea (Ucraina) ar trebui să-i poarte numele lui Lenin, care a împins cu forța Donbas-ul acolo. Și acum acolo sunt răsturnate monumente ale lui Lenin și se realizează decomunizarea. Vrei decomunizare? Ni se potrivește perfect. Suntem gata să arătăm ce este adevărata decomunizare”. Teza despre eliberarea Donbas-ului este o ficțiune propagandistică. Susținătorii și promotorii ideilor imperialismului rusesc recunosc că anume ei au declanșat, în 2014, rebeliunea din Donbas. Și nu doar au declanșat-o, dar timp de opt ani, în perioada 2014-2022, au luptat împotriva forțelor armate ucrainene de partea așa-ziselor republici populare separatiste, încălcând ostentativ prevederile constituției Federației Ruse. Acest lucru a fost confirmat de șeful armatei private, care rezolvă sarcini delicate la comanda lui Putin în Siria, Africa și Ucraina: „Din acel moment, din 1 mai 2014, s-a născut un grup de patrioți, care a căpătat ulterior numele BTG „Wagner”. Doar datorită curajului lor, eliberarea aeroportului Luhansk și a multor alte teritorii a devenit posibilă, iar soarta LPR și DPR s-a schimbat radical”. Această confesiune se înscrie perfect în stratagema lui Putin de recucerire a teritoriilor pe care Putin le consideră cadouri ale poporului rus, făcute, chipurile, de Lenin și urmașii acestuia fostelor republici sovietice.

Așadar, la întrebarea sacramentală: Unde ați fost timp de 8 ani?, prin care s-a încercat justificarea agresiunii rusești împotriva Ucrainei, răspunsul oricui ar putea fi – am căutat dovezi incontestabile că anume Rusia a inspirat conflictul din Donbas, lucru confirmat de multiple fapte și de protagoniștii imperialiști din FSB și din anturajul apropiat al președintelui Putin. Respectiv, Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APEC) privind declararea regimului putinist drept terorist este una absolut corectă. De aceea, nostalgicii, fie după imperiul sovietic, fie după cel țarist, ar trebui să aibă în vedere acest lucru, întrucât Vladimir Putin, care contestă ideile lui Lenin, folosește metode teroriste similare, elaborate de fondatorul teoriei violenței.

Cauza prăbușirii imperiul sovietic - inconsistența economică a URSS

Manifestarea urii președintelui Putin față de URSS este amplificată de constatarea înapoierii economice a fostului imperiu sovietic. O caracteristică mai ofensatoare la adresa economiei sovietice, dezvoltată în fața deputaților Dumei de Stat, n-a existat vreodată: „URSS a avut o economie nediversificată, care s-a constituit de-a lungul a 70 de ani. Totul ce se producea în URSS nu trebuia nimănui. Fiindcă caloșii noștri nu îi procura nimeni, decât africanii care îi foloseau pentru a merge pe nisipul fierbinte. Iată în ce constă problema. Da, noi am avut un complex militar puternic, lucru pentru care le suntem recunoscători predecesorilor noștri... Însă mărfurile de larg consum... lipseau. De aceea, nu trebuie să ne mințim unii pe alții și să mințim poporul, care știe ce putea procura și ce nu”.

Așadar, avem confirmare de la Vladimir Putin că economia de comandă a URSS a fost ineficientă și că anume acest fapt a cauzat prăbușirii imperiului sovietic. De fapt, economia nu poate fi eficientă, dacă este nimicită proprietatea privată pentru construirea unei economii colectiviste, care ignoră cu desăvârșire caracteristicile înnăscute ale ființei umane. Regimul sovietic a pretins, însă, că vrea să edifice omul sovietic nou pentru care „munca este o chestiune de onoare, de vitejie și eroism”. Potrivit liderului bolșevic Vladimir Lenin, „munca colectivă trebuie să aibă la bază entuziasmul muncitorilor, supusă evidenței și controlului... Pentru curățarea pământului rusesc de toate insectele dăunătoare, de purici – escroci, de ploșnițe – cei bogați, vor fi puși la pușcărie o duzină de oameni bogați, o duzină de escroci, o jumătate de duzină de muncitori care se sustrag de la muncă, vor fi puși să spele toaletele… li se va da bilete galbene, până când se vor corecta. Fiecare al zecelea dintre cei vinovați de parazitism va fi împușcat pe loc…, fiind necesară o combinație a acestor mijloace”.

Aceasta a fost manifestarea umanismul comunist în procesul ridicării entuziasmului muncii colective. Dar ideile revoluționare n-au funcționat și a fost nevoie de construirea GULAG-ului, în care au fost reeducați prin munci forțate peste 15 milioane de cetățeni sovietici, contribuind semnificativ la consolidarea potențialului URSS. Ar fi interesant ca cercetările sociologice să investigheze dacă nostalgicii după URSS poartă cumva și dorul GULAG-urilor sau, poate, au uitat de ele?

Parazitismul și nostalgia după URSS

În pofida, metodelor și elanului revoluționar leninist, motivația de a munci cu dedicație le lipsea multor cetățeni sovietici. Condițiile de nivelare a muncii s-au întipărit adânc în mintea muncitorilor. Respectiv, a apărut fenomenul parazitismul în stat. Acest lucru s-a datorat faptului că toți lucrătorii erau remunerați nediferențiat, aproape egal, în ciuda eforturilor depuse. Iar distribuția aproape egală a bunurilor nu putea să nu aibă un efect negativ asupra pieței mărfurilor. Respectiv, la 2 iunie 1962, în orașul sovietic Novocerkassk a izbucnit o rebeliune a muncitorilor flămânzi, sub lozinca – Carne din Hrușciov! (liderul URSS din acea perioadă), rebeliune care a fost înecată în sânge. Evenimentul a avut loc la un an de la introducerea în Codul penal al URSS, la 4 mai 1961, a articolul 209 – Parazitismul. Niciun alt stat democratic, necomunist, n-a avut vreodată astfel de articol în codurile penale.

Ironia sorții este că marele poet rus, Laureatul Premiului Nobel pentru literatură (1987), Iosif Brodski, a fost condamnat, în 1964, pentru parazitism, văzându-se nevoit să emigreze, în 1972, în SUA pentru a evita internarea într-un spital de psihiatrie. Acest exemplu ar trebui să fie ilustrativ pentru nostalgicii după URSS pentru a înțelege spre ce ducea egalitarismul muncitoresc sovietic. Actualmente ne convingem că, de fapt, poetul Iosif Brodski nu a fost pur și simplu mega-talentat, el a fost un vizionar. În 1968 el a scris poemul Scrisoare generalului Z, la distanță de mai bine de o jumătate de veac prevestind Operațiunea Z a generalilor ruși în Ucraina. Există puține îndoieli că, dacă poetul vizionar ar fi în viață, el ar fi stigmatizat drept agent străin de către regimul putinist.

Concluzii

Principalul inamic al URSS este actualul președinte al Federației Ruse – Vladimir Putin. Scopul declarat al acestuia este repararea greșelilor comise de liderii bolșevici prin refacerea imperiului rus, care nu a fost altceva decât o închisoare a popoarelor. Ucraina nu vrea să se reîntoarcă în închisoarea popoarelor, de aceea este supusă terorii de către armata rusească, care îi distruge infrastructura civilă, în special cea energetică, pentru a îngenunchea Ucraina.

În aceeași ordine de idei, multiplele crize cu care se confruntă Republica Moldova – de securitate, energetică, inflaționistă, au fost generate de politica imperialistă a regimului putinist. Văzute prin această prismă, protestele antiguvernamentale ale adepților șoriști, socialiști și comuniști, chipurile marxiști-leniniști, nu sunt decât manifestări cinice de servilism față de regimul lui Vladimir Putin. Aceasta în pofida faptului că sunt conștienți că Putin urăște din rinichi tot ce e sovietic, marxist-leninist etc. De fapt, așa-zișii protestatari, cărora li se promite refacerea colhozurilor și acceptă să fie plătiți de fugarul Șor din banii poporului, adică din miliardul furat, sunt nostalgici după remunerări nemuncite – parazitism, care tocmai au distrus imperiul sovietic.

Tags

Alte Noutati

LIVE: La minut
Meteo Chișinău
-0,76
Cer acoperit de nori
Umiditate:86 %
Vint:5,14 m/s
Sat
2
Sun
0
Mon
0
Tue
0
Wed
0
Arhivă Radio Chișinău