Datele culese indică faptul că Uniunea Sovietică "s-a urnit" greu în mediatizarea evenimentelor fără precedent din România, cel mai probabil din cauza faptului că liderii ruși n-au înțeles în prima fază ce se întâmplă și n-au știut inițial cum să se poziționeze.

Prima știre sovietică despre Revoluția din 1989 a fost publicată abia în 18 decembrie, la trei zile de la primele incidente, care aveau să se transforme într-o revoltă populară uriașă.

"Agenția TASS a preluat o știre de la MTI (agenția maghiară de presă) care relata despre "ciocniri înregistrate la Timișoara între forțele de ordine și manifestanți. Știrea conținea două fake-news. Prima spunea că revoltă este generată de minoritatea maghiară (nu foarte surprinzător, dată fiind sursa), a două vorbea despre pastorul Tokes ca despre "un apărător al drepturilor omului" (ceea ce nu era).

Mai serioasă și cu un plus de nuanțe a fost relatarea de la Radio Moscova din seara zilei de 18 decembrie 1989 și preluată și de televiziune în emisiunea "Vremia":

România a închis granițele cu Iugoslavia și Ungaria, angajați ai serviciului vamal din Iugoslavia au declarat că trupele au blocat Timișoara, demonstranților minorității maghiare li s-au adăugat cetățeni români, acțiunile s-au transformat într-o manifestație împotriva conducerii țării.

Iată că deși TASS are patru corespondenți la București și "Izvestia" unul, știrile privind situația din România sunt preluate inițial de la agențiile maghiare și iugoslave via agenții de presă occidentale.

Înainte să sară în sus conspiraționiștii, există explicații simple. În primul rând, corespondenții sovietici sunt strict supravegheați și nu au acces decât la fluxul oficial.

Agerpres refuză să le răspundă la întrebările privind Timișoara și nici nu pot să meargă la fața locului. De la Moscova li se reproșează că nu dau informații, dar Morozov (n.r. - Nikolai, șeful redacției ITAR-TASS la București) nu are ce face.

Nu are de unde obține informații certe. Știe din 16 decembrie de la Europa Liberă. Dar nu poate menționa sursa, nu?

Apoi. Tradițional, corespondenții sovietici lucrau și pentru KGB. Jurnaliștii sovietici din orice țară aveau că sarcina transmiterea a patru tipuri de știri grupate după codul culorilor:

- verde și albastru, știri care puteau fi transmise publicului larg,

- alb, știri de circulație limitată în cercul unor persoane selectate prealabil,

- roșu, știri destinate conducerii și KGB.

Sigur că nu știm ce știri roșii au transmis corespondenții TASS, în memoriile lor nici unul nu vorbește despre asta sau ocolesc cu dibăcie subiectul. Bine, nici unul nu admite că a avut vreo legătură cu KGB. Ceea ce...

Dar și pentru aparență tăcere și rezervă de a aprobă transformarea știrilor roșii în unele verzi de către conducerea sovietică există explicații. În perioada 16-18 decembrie conducerea sovietică a impus o temporizare organelor de presă privind relatările din România. Ceea ce arată că fie conducerea sovietică nu era sigură ce anume se întâmplă, fie preferă să nu pronunțe, fie ambele. Și apoi nu se decisese ce poziție să adopte.

Continuare aici.