În urmă cu 10 ani, Estonia se putea lăuda cu independență energetică, fiind singura țară din lume care folosea petrolul de șist ca materie primă pentru energia consumată. Dar vremurile s-au schimbat. Petrolul de șist nu este dorit în UE, la fel și cărbunele. Acum Estonia importă de obicei aproximativ jumătate din necesarul de energie din Finlanda, care la rândul său este dependentă de energia din Suedia. Din cauza creșterii cererii din Germania și Danemarca, nu rămâne suficientă electricitate pentru regiune, arată Kalev Kallemets, CEO al companiei Fermi Energia, scrie digi24.ro.

Țara mai importa din Belarus și Rusia, însă importurile de acolo au scăzut. Acum, din cauza creșterii prețurilor energiei, Estonia, îm­preună cu Letonia și Lituania, ana­lizează creșterea acestor importuri, potrivit Euractiv.

Din exportator net de electricitate, Estonia este pe cale să devină importator net, avertizau recent autoritățile antitrust ale țării, scrie ERR. Acest lucru slăbește și mai mult rețeaua de electricitate a Estoniei și provoacă îngrijorare pe termen lung în condițiile în care, deși sincronizarea rețelei cu UE până în 2025 va reduce dependența de electricitate din Bielorusia și Rusia, lipsa de noi capacități de producție, dublată de un declin al industriei de șisturi bituminoase pe care se bazează țara, vor face Estonia dependentă de importuri.

Estonia a început să-și dezvolte de-abia acum primele centrale eoliene, scrie Euractiv.

Creșterile de prețuri nu sunt o problemă doar pentru Estonia în regiunea baltică. Țările din această regiune care au trecut la euro se confruntă cu rate ale inflației alcătuite din două cifre, relatează Bloomberg, citat de Mediafax.

În timp ce în Estonia, inflația a atins un maxim pe două decenii de 12,5% în decembrie, nici Lituania nu o duce mai bine, creșterea prețurilor fiind peste dublul ratei record de 5% din zona euro.

„Dacă am avea propria politică monetară, am face probabil ce face Polonia și am majora dobânzile,“ afirmă Martins Abolins, economist la Citadele Banka din Riga.

În timp ce costurile de finanțare au fost „ușor prea scăzute“ pentru regiunea baltică ani la rând fără a genera probleme economice serioase, proporția în creștere a salariilor în PIB este motiv de îngrijorare, potrivit acestuia. Regiunea se confruntă de asemenea cu o lipsă pronunțată de forță de muncă.

Spre deosebire de țări ca Germania, însă, în țările baltice nemulțumirea publică privitor la creșterea actuală a prețurilor este mai redusă, după ce mulți cetățeni de acolo au supraviețuit hiperinflației generate de prăbușirea Uniunii Sovietice.