„Cine poate crede (...) că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina?”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de săptămâna trecută.

Citiți și: Emmanuel Macron, în primul minut al discursului adresat francezilor: „Rusia lui Putin manipulează alegerile în România și Republica Moldova”

În același timp, numeroase capitale occidentale avertizează cu privire la posibilitatea unui război pe teritoriul european înainte de sfârșitul deceniului. Avertismentul este unul serios, într-un discurs menit să îi facă pe francezi conștienți de tulburările geopolitice actuale, de la suspendarea ajutorului american pentru Kiev la summitul european extraordinar privind apărarea Bătrânului Continent, scrie News.ro.

„În acest context, cine poate crede că Rusia de astăzi se va opri la Ucraina? Rusia a devenit, în timp ce vorbesc și pentru anii următori, o amenințare pentru Franța și pentru Europa”, a insistat Emmanuel Macron în timpul discursului său televizat de miercuri, 5 martie.

Înainte de cuvintele solemne ale șefului statului francez, mai multe țări europene au lansat avertismente, mai mult sau mai puțin oficiale: după actualul conflict din Ucraina, care tocmai a intrat în al patrulea an, Vladimir Putin ar putea avea noi planuri belicoase față de Occident, se arată într-o analiză publicată de France info.

UN CONFLICT CU NATO ÎN UMĂTORUL DECENIU?

Mai întâi a fost o notă secretă a armatei germane, dezvăluită de ziarul Bild în ianuarie 2024. Deși nu era decât pregătirea unui scenariu, ca și altele, aceasta anticipa o ofensivă rusă pe frontul de est al Organizației Atlanticului de Nord, cu un al treilea război mondial care ar fi început în vara anului 2025, reamintește France info.

Mai multe servicii de informații au susținut teoria unui atac iminent al Rusiei asupra uneia sau chiar mai multor țări occidentale.

„Kremlinul anticipează probabil un conflict cu NATO în următorul deceniu”, potrivit unui raport al serviciului secret estonian din februarie 2024.

De-a lungul lunilor de război, spectrul unui război pe termen mediu a crescut.

„Din punct de vedere uman și material, forțele armate ruse vor fi probabil în măsură să efectueze un atac asupra NATO încă de la sfârșitul acestui deceniu”, a declarat Bruno Kahl, șeful serviciilor germane de spionaj și contraspionaj, în fața Bundestagului german, la mijlocul lunii octombrie. În opinia sa, „un conflict militar direct cu NATO devine o opțiune pentru Rusia”.

La jumătatea lunii februarie, și serviciile de informații daneze au invocat posibilitatea unui „război pe scară largă” purtat de forțele ruse până în 2030.

„Rusia va fi probabil mai dispusă să folosească forța militară într-un război regional împotriva uneia sau mai multor țări europene membre ale NATO, dacă va percepe NATO ca fiind slăbită militar sau divizată politic”, avertiza raportul.

Aceste scenarii sunt cu atât mai credibile cu cât atitudinea lui Donald Trump, a cărui administrație a suspendat ajutorul militar și schimbul de informații cu Ucraina, slăbește frontul occidental împotriva Moscovei.

ECONOMIE ORIENTATĂ EXCLUSIV PE RĂZBOI

Kremlinul nu a așteptat însă revenirea la putere a imprevizibilului președinte american pentru a justifica temerile țărilor care se tem de un nou conflict global. În noiembrie, deputații ruși au aprobat proiectul de buget pentru 2025-2027, care prevede o creștere cu 30% a cheltuielilor militare rusești în acest an. Conform proiectului de lege, cheltuielile pentru apărare vor ajunge la aproape 13.500 de miliarde de ruble (aproximativ 140 de miliarde de euro) în 2025, adică mai mult de 6% din PIB-ul Rusiei.

Aceasta este mai degrabă o confirmare decât o noutate: în 2024, bugetul militar național a explodat deja cu aproape 70% față de 2023. Mai general, din 2022 și de la invazia Ucrainei, Kremlinul și-a reorientat în mare măsură economia către efortul de război. Statul își dezvoltă rapid complexul militar-industrial, în special prin recrutarea a sute de mii de noi angajați, o strategie care a dus totuși la creșterea inflației, arată analiza Franceinfo.

PE CINE AR PUTEA ATACA ÎN CONTINUARE PUTIN?

Care este scopul acestui efort colosal al Rusiei, cu cel puțin 40% din bugetul federal pentru 2025 consacrat apărării și securității naționale? Unde ar putea decide Vladimir Putin să intervină militar? „Adevăratul obiectiv expansionist al lui Vladimir Putin, în termeni de cucerire, este ideea de „lume rusă”, de „Russki Mir””, explică Aurélien Duchêne, autor al cărții La Russie de Poutine contre l'Occident (Rusia lui Putin împotriva Occidentului).

„În această concepție, Rusia ar avea un drept de control asupra tuturor teritoriilor unde există încă o puternică minoritate rusofonă sau etnică: în Estonia, Transnistria sau Georgia”, spune autorul specializat în chestiuni ruse.

Rusia a atacat deja Georgia în 2008, pentru a prelua controlul asupra regiunilor separatiste Osetia de Sud și Abhazia, iar Kremlinul a fost acuzat de Uniunea Europeană de amestec în ultimele alegeri parlamentare, din toamna anului trecut.

În Transnistria, o regiune separatistă pro-rusă din Moldova, Moscova se folosește de aprovizionarea cu gaz pentru a menține teritoriul în subordinea sa și pentru a se opune guvernului. Și aici, puterea actuală a denunțat ingerințe în alegerile prezidențiale din noiembrie și țara încearcă să adere la Uniunea Europeană pentru a se proteja de noi tentative de destabilizare. Negocierile de aderare au fost deschise în iunie anul trecut, în paralel cu cele lansate de UE-27 cu Kievul.

Dintre statele baltice, Estonia, mai mult decât Lituania și Letonia, se teme că va fi principala țintă a Moscovei în anii următori.

„Țara are o minoritate rusă mai numeroasă, pe care Kremlinul ar putea încerca să o exploateze. Și aici avantajul numeric al occidentalilor este cel mai slab”, analizează Aurélien Duchêne.

Împreună cu vecinii săi, Tallinnul se pregătește și a planificat construirea câtorva zeci de buncăre de-a lungul celor 338 km de frontieră pe care îi împarte cu Rusia.

De cealaltă parte a Mării Baltice, Norvegia, Suedia și Finlanda se simt și ele potențial vizate.

„Suedia nu este în război, dar nu este nici în pace”, declara premierul suedez Ulf Kristersson la jumătatea lunii ianuarie, la câteva luni după integrarea regatului în NATO.

„Există o mulțime de intenții rele din partea Rusiei în acest moment și aceasta este noua normalitate cu care trebuie să ne confruntăm”, a declarat și președintele finlandez Alexander Stubb, adăugând că țara sa este „destul de obișnuită” cu acest comportament.

Frontiera dintre cele două țări, lungă de peste 1.300 km, s-a închis treptat, în timp ce o bază NATO urmează să fie instalată la 200 km de Rusia, după cum a anunțat la sfârșitul lunii septembrie Ministerul finlandez al Apărării.

ROMÂNIA, MOLDOVA, POLONIA, ÎN VIZOR?

În ceea ce privește România, menționată de Emmanuel Macron în timpul discursului său, Rusia este din nou acuzată că ar fi intervenit în ultimele alegeri prezidențiale. Candidatul pro-rus, Călin Georgescu, care s-a clasat surprinzător pe primul loc în primul tur, a fost acuzat de „declarații false” după anularea alegerilor. Șeful de stat proeuropean a demisionat la jumătatea lunii februarie, o măsură cerută de mii de manifestanți. Ar putea Kremlinul să profite de această criză pentru a interveni în această țară, membră a NATO din 2004 și a UE din 2007?

„Rușii sunt mult mai atașați de Ucraina decât de Republica Moldova sau România”, a declarat pentru La Croix Jean Radvanyi, autorul cărții Russie, un vertige de puissance.

Planurile militare ale Rusiei ar putea fi totuși extinse mai departe în inima continentului european, spre Polonia. Polonia se învecinează cu Ucraina devastată de război, cu Belarus, aliatul de nădejde al Moscovei, și cu enclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia și Lituania și separată de Minsk prin coridorul Suwałki.

„Se vorbește tot mai mult despre acest punct de joncțiune, cu un scenariu în care rușii ar putea invada această zonă pentru a ne izola de statele baltice”, avertizează Aurélien Duchêne.

Îngrijorată de posibilele planuri ale lui Vladimir Putin, Polonia a anunțat la 10 februarie un plan de investiții de 155 de miliarde de euro pentru 2025 în domeniul apărării și securității.

Pentru moment, Rusia nu a făcut pasul de a lansa o nouă „operațiune specială” - numele dat invaziei din Ucraina - către alte țări occidentale. Dar capitalele europene rămân totuși foarte vigilente în fața unor „scopuri expansioniste” care nu au fost niciodată lăsate în urmă, explică Aurélien Duchêne. „Ideea unei „lumi rusești” îi va supraviețui lui Vladimir Putin. Atât timp cât rușii nu au pierdut în Ucraina, ei nu își vor fi abandonat visul lor de imperiu colonial”, conchide specialistul.

MAI ÎNTÂI, RĂZBOIUL HIBRID

La mai bine de treizeci și cinci de ani de la căderea blocului comunist susținut de Moscova, „riscul de război pe continentul european, în Uniunea Europeană, nu a fost niciodată atât de ridicat”, a declarat luni și ministrul francez de externe Jean-Noël Barrot.

Această perspectivă a unei confruntări cu Rusia dincolo de Ucraina trebuie luată în serios, explică Aurélien Duchêne în ultima sa carte, deoarece Vladimir Putin poartă deja un război împotriva Occidentului. Nu în maniera „operațiunii sale speciale” din Ucraina, în care forțele sale armate sunt angajate într-o luptă frontală, ci prin canale multiple, un război multifațetat, cu alte cuvinte un război hibrid. Și toate acestea în serviciul unei strategii: slăbirea puterilor pentru a le răsturna din interior”, explică el.

Prin ce mijloace? Acțiuni teroriste, atacuri cibernetice, război informațional, război economic, energetic și agricol, presiuni migratorii, operațiuni de destabilizare, sprijin pentru partidele liberale și populiste. Acest mod de a purta război împotriva Occidentului se află acum în centrul gândirii strategice a numeroase puteri europene, de la Londra la Paris, trecând prin Berlin, Polonia, statele baltice și țările scandinave, scrie La Croix.

ARMATA RUSĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI ROMÂNIA?

Dar putem crede serios că armata rusă, dacă nu ar fi oprită, ar merge până în Moldova și România, așa cum preconizează acum Parisul? Și poimâine în Polonia, țările baltice și Finlanda, așa cum spun guvernele acestor țări opiniei lor publice și aliaților lor europeni și NATO? se întreabă Laurent Larcher în La Croix.

În ceea ce privește Moldova și România, observatorii remarcă faptul că Rusia se află deja foarte clar în scaunul șoferului. Și cum? Intervenind în alegerile din toamna trecută pentru a favoriza candidatul pro-rus. În Moldova, Moscova are deja un punct de sprijin cu Transnistria, care cere de treizeci de ani să fie atașată Rusiei. Un teritoriu secesionist în mâinile pro-rușilor, a milițiilor lor și a soldaților din Rusia, care ar putea vedea un scenariu similar cu cel din Donbas sau Crimeea, crede Larcher.

Este cu adevărat credibilă perspectiva unei invazii armate a acestor țări?

„Comportamentul lui Vladimir Putin în Ucraina înseamnă că nu mai putem exclude cu certitudine faptul că nu va întreprinde acțiuni militare împotriva vecinilor săi apropiați”, notează Jean Radvanyi, autorul cărții Russie, un vertige de puissance.

Totuși, adaugă el, „dificultățile întâmpinate de armata rusă în Ucraina nu au scăpat Kremlinului. Iar ucrainenii, deși ajutați de Statele Unite și de europeni, nu au puterea NATO. Acest lucru ar trebui să-i pună pe gânduri pe ruși”. Mai ales că, adaugă el, „atașamentul rușilor pentru Ucraina este mult mai puternic decât pentru Moldova sau România”.

Cu toate acestea, coeziunea Alianței Atlantice a fost slăbită de revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, făcând-o mai puțin descurajantă și, în același timp, slăbind securitatea Europei. În acest context, analizează generalul Benoît Durieux, autor împreună cu Olivier Wieviorka al lucrării Maîtres de la stratégie, „nu este deloc responsabil astăzi să credem că conflictul ucrainean ar fi limitat la teritoriul Ucrainei. Înainte de invazie, Putin și-a anunțat obiectivele de război, inclusiv revenirea NATO la frontierele sale din 1997”, reamintește generalul. Cu alte cuvinte, cele ale Pactului de la Varșovia, cu excepția Germaniei de Est.

Mai mult, observă generalul Durieux, „rezistența neașteptată a Ucrainei a forțat Rusia să dezvolte o industrie și o economie de război care nu sunt propice unei reveniri la pace. Prin urmare, putem presupune că tentația de a nu se opri la Ucraina trebuie să fie foarte puternică la Moscova”, conchide generalul.