Deși pare deprins din filmele S.F., imprimanta dezvoltată la Timișoara va “lista” țesut uman. Tehnologia avansată va permite reproducerea, din celule stem, a părților mai puțin vascularizate. De proiect se ocupă specialiștii de la Symme3D, conduși de Călin Brandabur, care au mai relizat, tot în premieră națională, o imprimantă pentru rășină și una pentru metal, scrie RADOR.

Pregătim, pentru prima oară în România, o imprimantă 3D bio 100% românească. Împreună cu colegii mei, foarte talentați și foarte pregătiți în toate domeniile, de la partea mecanică, la cea de software și inginerie, împreună cu doctorii și cercetătorilor de la OncoGen, vom începe un proiect de dezvoltare a acestei imprimante pentru printarea de cartilagii, în prima instanță, având în vedere că sunt foarte puțin vascularizate, apoi, după cum ne crește și experiența, în funcție de rezultatele obținute la nas, urechi, genunchi, putem merge și mai departe, pentru a printa piele, organe mici, vascularizate, și vase de sânge. În viitorul nu foarte îndepărtat vom printa și organe funcționale, rinichi, mușchi, țesuturi mari în cazul pacienților cu arsuri grave. Bioprinterul este realizat împreună cu cercetătorii de la OncoGen, iar procedeul este destul de complicat.

Țesutul obținut, se va transplanta, ulterior, la pacient. Organele se vor face din celule mezenchinale, adică celule stem, care, după prelevare, sunt puse într-un suport de glucoză, astfel încât să fie programate chimic pentru a prelua structura, forma suportului organic. Depunerea se face succesiv, strat cu strat, până ajungem la forma finală a organului. Se obține între două și patru ore pentru urechi și nasuri. După ce sunt printate în forma finală, ele sunt crescute timp de câteva zile într-o enclavă ultravioletă, astfel încât să fie și hrănite. Inițial hrănirea nu se face prin vascularizare, ci prin osmoză. Apoi se vor diviza și vor crește astfel încât să preia funcția și forma organului printat 3D. Asta se întâmplă în primă fază. Apoi se pot transplanta. Avantajul bio-printerului este că se bazează pe celule prelevate de la pacienți, astfel că riscul de refuz al organismului este zero. Primul transplant la om ar putea să aibă loc peste aproximativ cinci ani, iar prototipul imprimatei 3D bio de la Timișoara va intra în teste în aproximativ șase luni, la OncoGen, spun specialiștii. În SUA există deja imprimante 3D bio care printează piele.