PORTRET: Povestea fascinantă a legendarului Sergiu Malagamba, născut la Chișinau

  • 06 Februarie 2021 11:40
PORTRET: Povestea fascinantă a legendarului Sergiu Malagamba, născut la Chișinau

În Dicționarul explicativ al limbii române, termenul de malagambist semnifică un tânăr al anilor 1940 – 1960, îmbrăcat ultramodern și cu un comportament nonconformist, „liberal”, „șmecher”, spre frivol. Termenul este asociat cu numele lui Sergiu Malagamba, „Serghei” cum îi spuneau apropiații, un rebel total, un virtuoz percuționist – fiind considerat cel mai bun baterist român din istorie -, compozitor, dirijor, aranjor, un veritabil showman și mentor al multor muzicieni din perioada de după război dar și din vremea noastră, însă și un adevărat dandy al Bucureștiului anilor ’40, un creator de trenduri în societatea românească a acelei epoci, o adaptare a modei italiene a vremii.

Fiindcă lui Malagamba îi plăcea să fie spilcuit, să adopte o ținută ostentativă, provocatoare chiar, atât prin combinații ciudate de culori cât și prin croieli extrem de îndrăznețe ori prin tunsori extravagante. Concepția sa despre „look” a fost adoptată de membrii orchestrei sale, iar mai apoi de publicul spectator pasionat de jazz, pentru ca finalmente, să capete o notorietate remarcabilă în rândul tinerilor de atunci. Toți aceștia erau deci malagambiști.

Acum, la împlinirea a 108 ani de la nașterea sa, Sergiu Malagamba rămâne unul din acei oameni pe care trebuie să îi regăsim în paginile de istorie, tocmai fiindcă și-a pus o puternică amprentă asupra societății românești, rămasă în legendele de cartier și în memoria multor generații care îl apreciază, încă, în mod deosebit.

Sergiu (Serghei) Malagamba s-a născut la 6 februarie 1913, la Chișinău, într-o familie de origine armeană.

În perioada 1931 – 1933 a început studiul muzicii la Conservatorul „Unirea” din orașul natal, cu profesorul Gheorghi Iateakovki.

În anul 1935 a debutat ca baterist în formația de muzică ușoară a lui Nicolae Cireș, la Chișinău, apoi, în 1936, a devenit instrumentist la Max Halm, la București și baterist în orchestra Joe Reininger, tot din București, cu care a participat la turnee în Egipt și Sudan.

În 1939 a dirijat primul său concert de muzică ușoară cu Orchestra Malagamba, cu care a cântat în barurile Melody și Continental, până în anul 1941. Malagamba a fost unul din conducătorii de orchestră care au introdus în țara noastră jocul de scenă al interpretării instrumentale în concertele de muzică ușoară și de estradă, iar ca percuționist, Malagamba a transformat tobele într-o veritabilă orchestră, printr-o rară fantezie și virtuozitate.

A colaborat cu numeroase formații de muzică ușoară, cum erau cele ale lui Dinu Șerbănescu, Ion Vasilescu, Henry Mălineanu și Edmond Deda, de toți aceștia legându-l și frumoase prietenii.

În perioada 1941 – 1945 a fost baterist în orchestra teatrului Gioconda, apoi a înființat prima formație de jazz simfonic din București în 1942, pe care a dirijat-o într-un concert demonstrativ la sala ARO.

În acele vremuri, când Sergiu Malagamba, Theodor Cosma și Dinu Ștefănescu cântau la Cabaretul de la Mon Jardin, din incinta fostului Hotel Dorobanți, formația lui Malagamba era bisată mereu, serile de dans erau din ce în ce mai antrenante iar tinerii se înghesuiau să participe la spectacolele celor mai mari instrumentiști ai vremii.

A colaborat în repetate rânduri cu Maria Tănase, mai ales pe estrada teatrelor de revistă bucureștene, începând din anii ’40.

În 1942, celebrul percuționist este ridicat de Poliție și internat în lăgarul de la Târgu-Jiu, fiind acuzat de a fi „șef de sectă religioasă periculoasă siguranței Statului”, tocmai din cauza malagambismului – moda vestimentară a acelor ani care cuprinsese mari mase de tineri dar și personalități marcante ale scenei precum Constantin Tănase, care a apărut în fața spectatorilor îmbrăcat extravagant. Scandalul a fost declanșat în presă, un gazetar sugerând că tineretul murea în lupte, iar malagambiștii sfidau lumea… Adică statul era amenințat de frizura tăiată la spate perfect drept, după metoda celebrului frizer „Gică Vapor”, de pălăria care era musai cu boruri late și panglică fină, de cămașa obligatoriu uni, asortată cu o cravată cu nodul mic, lungă până peste curea, de sacoul în carouri ample, de pantalonii cu patru pense, cu manșeta strânsă la glezne și neapărat mai scurți astfel încât să asigure vedere la ciorapii din lână fină, în dungi în culori tari, sau de pantofii din antilopă, cu talpa de crep foarte groasă. E de la sine înțeles de ce, după încarecerarea lui Malagamba, mii de elevi au protestat vehement pe Calea Victoriei.

Malagamba a reintrat apoi destul de dificil în viața artistică, în anul 1945 dirijând opereta „Sfinxul din Hollywood” de Ralph Benatsky, între 1945 și 1948 a fost baterist și dirijor la N. Stroe, Teatrul „Elly Roman” și al Ateneului Român din București, iar din 1947 a devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor.

A fost, apoi, baterist la teatrul de estradă, între anii 1948 și 1950, iar între anii 1949 – 1954 a concertat, ca interpret, în cadrul unor spectacole cu mare priză la public, la Sala Dalles din Capitală.

În anul 1950 a continuat studiile la Conservatorul din București cu Alfred Mendelsohn, în cadrul unor cursuri organizate de Uniunea Compozitorilor, o perioadă în care a cochetat și cu studii de violoncel.

În perioada 1950 – 1955 a fost percuționist la timpane în Orchestra Simfonică a Cinematografiei, apoi, între anii 1955-1974 a fost dirijor la Teatrul Constantin Tănase, o perioadă în care, timp de doi ani (1965 – 1967) a fost și profesor de percuție la Școala Populară de Artă.

În anii ‘60 a instruit noi toboșari, viitori exponenți ai muzicii rock, între ei, bateristul Ștefan Mihăescu de la formația Sideral.

A întreprins nenumărate turnee peste hotare, cum sunt cele din Egipt, Sudan, Polonia (1960, 1962, 1965), R.D. Germană, URSS (1965), Italia (1966) și Israel.

Malagamba a fost, după cum aminteam, și un strălucit compozitor, printre creațiile sale muzicale aflându-se „De ziua ta”, versuri George Mihalache, „Perechea mea ești tu”, versuri Constantin Cârjan, „Azi e mai frumos ca ieri”, versuri Aurel Felea, „Iți mulțumesc, dragul meu”, versuri Mircea Block, „Noapte bună, vioară”, versuri Aurel Felea, sau „În așteptarea ta”, pe versurile aceluiași Aurel Felea. Totodată, a semnat numeroase prelucrări și reorchestrări după piese celebre ale lui Duke Ellington, Manuel de Falla, Gherase Dendrino sau Grigoraș Dinicu.

„Serghei” a rămas celebru și prin „Baletul tobelor”, un solo de baterie pe care a fost creat chiar și un dans, care a făcut furori chiar și pe scena Olympia din Paris, în cadrul turneului francez al artistului, întreprins alături de trupa Teatrului „Constantin Tănase”, în anul 1965.

A obținut și câteva premii și distincții importante cum sunt Ordinul Muncii clasa a III-a, în anul 1963 și mențiune la Concursul național de muzică ușoară de la Mamaia 1969.

Sergiu Malagamba a trecut la cele veșnice la 15 aprilie 1978, la București.

Compozitorul Temistocle Popa arăta în volumul „Trecea fanfara militară”: „Malagamba avea, pe lângă faima unui strălucit muzicant, și o înfățișare deosebită, cu trupul său subțirel, nervos, cu chipul smolit și mustăcioara à la d’Artagnan… Magazinele bucureștene se și apucaseră să-i lanseze moda: guler à la Malagamba, croială à la Malagamba, pantofi à la Malagamba (înguști și cu tocuri înalte), sacouri à la Malagamba, cu revere mici… Școlile de dans începuseră și ele să-și facă reclamă cu anunțul: «Predăm dansul Malagamba!». Iată-ne pe noi, cei de la malul Dâmboviței, câștigându-ne o celebritate pe care alții n-au avut-o. Fiindcă n-a existat niciodată un «dans Ginger Rogers», nici măcar un «dans Fred Astaire». Însă «dansul Malagamba» a fost și s-a dansat cu frenezie.”

Malagamba a marcat timp de decenii viața Capitalei și a plătit cu libertatea dreptul de a fi altfel, un desăvârșit artist și un rebel admirat de tineri, fiind acuzat pe nedrept de interpretarea unei „muzici străine spiritului românesc“ și de a fi „smintit tineretul“. Malagamba a rămas în istorie, poate, în primul rând, prin impunerea unui curent al normalității adică al manifestării spiritului liber, șic, fie și „malagambist”…

Peste ani, în iulie 2014, S.T.U.P. Arts&Fashion a lansat un nou proiect – “Noua Malagamba a Bucureștiului”, cu bărbați bine îmbrăcați, reprezentativi din diferite domenii – modă, teatru, film, fotografie, tv, un proiect care dorea să renască curentul malagambabist al perioadei interbelice, în contextul emanciparii societății românești de atunci și acum, acela al dress code-ului pentru întâlnirile de sâmbătă seara. Vorbim de relansarea curentulul dandy-ului bucureștean, boem, fantezist, poetic, instigând estetica frumosului, un bărbat cu identitate, cu un stil vestimentar original, lansat cu zeci de ani în urmă de celebrul Sergiu Malagamba.

Sursa: RADOR

Tags

Alte Noutati

LIVE: Obiectiv, România!
Meteo Chișinău
18,29
Cer senin
Umiditate:17 %
Vint:5,14 m/s
Sat
16
Sun
16
Mon
20
Tue
18
Wed
14
Arhivă Radio Chișinău