PORTRET: Pictorul Édouard Manet – 190 de ani de la naștere

  • 23 Ianuarie 2022 13:51
PORTRET: Pictorul Édouard Manet – 190 de ani de la naștere

Duminică, 23 ianuarie, se împlinesc 190 de ani de la nașterea pictorului francez Édouard Manet, adesea denumit ultimul pictor clasic și totodată primul pictor modern, un artist precursor al impresionismului, scrie RADOR.

Édouard Manet s-a născut la 23 ianuarie 1832, la Paris, părinții săi fiind Auguste Manet, fost diplomat, funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet va avea și doi frați mai mici, Eugène (născut în 1833) și Gustave (născut în 1835).

În anul 1842, Manet își începe studiile la gimnaziul Rollin.

Deși tatăl său își dorea pentru copil o carieră în domeniul juridic, unchiul său, Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului.

În anul 1848, manet își încheie studiile și îclină să se dedice picturii, însă tânărul mai are o pasiune aparte: să devină marinar.

După ce va fi respins la „Școala Superioară de Marină”, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului „Havre et Guadeloupe”, pe post de cârmaci.

În voiajul trans-oceanic, către Rio de Janeiro, Manet va desena membrii ai echipajului și peisaje marine.

În iunie 1849 va reveni la paris, tatăl său recunoaște talentul artistic al fiului său și îi recomandă să se înscrie la „École des Beaux-Arts”, însă copilul va prefera, în locul metodelor rigide de învățământ ale Academiei, școala lui Thomas Couture, cu

Metode mult mai liberale de predare.

Manet are însă, deja, idei bine conturate despre artă, singura sa trăsătură care trebuia desăvârșită fiind picturală, aspect perfecționat prin reproducerea fidelă a lucrărilor marilor maeștri, în Muzeul Louvre. Va fi puternic impresionat de lucrările lui Tiziano, Rubens și Velázquez, iar dintre maeștrii picturii franceze, va fi influențat de Eugène Delacroix și Gustave Courbet.

În anul 1856, va părăsi școala lui Thomas Couture, apoi va călători mult, va vizita de mai multe ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals.

Ajuns în Italia, va descoperi Veneția și Florența, va copiază tabloul lui Tiziano „Venus din Urbino” și va căpăta o pasiune aparte pentru celebra temă a Olympiei, care va fi pictată zece ani mai târziu.

În periplul său, va trece prin Germania și Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München, pentru a reveni, în cele din urmă, la Paris.

În anul 1859, participă pentru întâia dată la „Salonul Oficial” anual de la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select – cu tabloul „Băutorul de absint”, o lucrare care nu se încadra în tradițiile artistice ale epocii ca temă și tehnică picturală. Din acest motiv, trezește sentimente ostile în juriu, iar atitudinea sa artistică este respinsă, cu excepția lui Delacroix, membru al juriului.

În anul 1861, tabloul său „Cântărețul spaniol” este selecționat pentru a participa la aceeași expoziție.

Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri, locuiri care îl vor inspira în a picta viața cotidiană pariziană, în contextul în care asemenea tablouri nu erau considerate artă adevărată, ci erau utilizate pentru ilustrarea revistelor.

În 1862 pictează „Concert în parcul Tuilleries”, în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire, însă criticii își continuă dezaprobarea la adresa artistului, unii afirmând că „pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea”.

Tabloul “Cântărețul spaniol de chitară”, din anul 1862 (în prezent expus la Muzeul Metropolitan din New York), sublinia afecțiunea parizienilor pentru tot ceea ce însemna cultura spaniolă, fiind, de altfel, și prima pictură a sa acceptată de înalta societate pariziană.

În anul 1863, trimite trei tablouri pentru Salonul de la Paris, unul dintre ele fiind „Dejunul pe iarbă” – o lucrare emblematică pentru istoria artei -, însă toate acestea vor fi respinse.

Le va expune, însă la „Salonul independenților”, stârnind, din nou, indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust.

„Dejunul pe iarbă” este o lucrare care marchează câteva repere esențiale în această etapă a dezvoltării sale artistice: redă lumina de zi naturală și înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Manet insista pe semnificația eliberării femeii de ipocrizia epocii, o afirmare clară a ideii că nuditatea femeii, în notă artistică, nu este nicidecum rușinoasă.

Acesta era motivul pentru care criticii, dominați de canoanele vremii, îl considerau un artist mai degrabă nerușinat și provocator.

În anul 1865, Manet se prezintă din nou la Salon, cu lucrarea „Olympia”, întâmpinată, însă, din nou, cu critici vehemente. Lucrarea surprindea o femeie concretă, o Venus modernă, foarte senzuală.

În contrast cu criticii, unii dintre pictorii tineri, precum Cézanne, își exprimă fără rezerve încântarea față de lucrările lui Manet.

Tocmai fiindcă era mereu refuzat la participarea la salonul parizian, Manet se va apropia de o altă grupare de pictori, impresioniștii de mai târziu, Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir, care îl vor aprecia la adevărata valoare.

În 1866, Emile Zola scria despre Edouard Manet: “ Prima impresie pe care ți-o face o pânză de Manet este puțin cam dură. Nu suntem obișnuiți să vedem o transpunere atât de simplă și de sinceră a realității. (…) Când te apropii de tablou, vezi că meșteșugul e mai curând delicat decât brusc;  artistul folosește numai pensula, și cu multă prudență. Nu există aglomerări de culoare, ci un strat uniform. Acest om îndrăzneț, de care și-au bătut joc atâția, apelează la procedee foarte cuminți, și dacă operele lui au un aspect deosebit, aceasta nu se datorește decât felului său cu totul personal de a vedea și de a reda obiectele.”

În anul 1867, pentru a evita respingerea lucrărilor sale pentru „Expoziția Mondială din Paris”, Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri.

În septembrie 1867, Manet suferă de o criză de reumatism și are dureri foarte mari, care îl împiedică tot mai mult să lucreze. Era perioada în care a realizat mai ales naturi statice și acuarele.

Între anii 1867-1871, evenimentele politice și războiul franco-prusac au transformat Parisul într-un oraș înfrânt și sărăcit, evenimente ilustrate de Edouard Manet, în “Execuția lui Maximilian”, “Războiul civil” și “Baricada”. Tabloul “Execuția lui Maximilian”, din 1868, nu a putut fi expus din cauza costumelor mult prea “franceze” ale călăilor. Manet continuă, în 1868, cu “Balconul”, “Portretul lui Emile Zola” și cu “Calea ferată”, în 1872.

În anul 1874, reputația de artist experimental și de lider al impresioniștilor a lui Manet este deja clară. În cafeneaua Cafe Guerbois, situată în apropierea atelierului pictorului, se țineau nenumărate ședințe de creație, la care particiupau Renoir, Sisley, Degas și Pissaro, chiar dacă Manet nu era tocmai încântat de rolul de lider al avangardei. În același an, 1874, când impresioniștii au deschis prima lor expoziție la studioul Nadar, Edouard Manet a refuzat să participe, iar pictorul nu va expune niciodată în cele opt expoziții impresioniste. Nu a renunțat, însă, la a fi un adept al curentului, lucrând împreună cu Monet, în Argenteuil, în 1874 și susținându-și prietenul din punct de vedere financiar.

În anul 1882, la 14 ianuarie, autoritățile franceze îi acordă Ordinul Legiunii de Onoare, apoi, în condițiile în care se va lupta cu suferința fizică, realizează un tablou de mari dimensiuni, „Bar la Folies-Bergère”, primit de data aceasta cu mult entuziasm la Salonul Oficial. „Bar la Folies-Bergère” surprinde lămpile electrice pictate cu un alb viu, iar pictorul manifestă o predilecție deosebită în a trece de la culori foarte deschise la cele foarte închise.

Artistul a fost căsătorit cu pianista Suzanne Manet, cei doi având un copil, muzicianul Léon Koelin-Leenhoff.

Edouard Manet moare la Paris, la 30 aprilie 1883, la doar 51 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Passy.

Moștenirea sa artistică a însumat nu mai puțin de 420 de tablouri în ulei și foarte multe pasteluri.

După moartea sa, abia în 1906, „Olympia” a fost expusă în muzeul Louvre.

Lucrările sale au stârnit scandal și indignare, în contextul în care Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, ci a intenționat să reînnoiască pictura. Tocmai de aceea tablourile lui uimesc și astăzi și trezesc interesul, reprezentând astfel o secțiune de o valoare incontestabilă a picturii universale.

La 26 februarie 2021, un tablou inedit de mici dimensiuni pictat de Edouard Manet în 1879, care timp de 140 de ani s-a aflat într-o colecție particulară, a fost vândut la licitație cu 520.800 de euro, de două ori mai mult decât prețul estimat inițial, la casa pariziană Drouot.

Pictorul impresionist francez (1832-1883) a realizat tabloul pentru a fi dăruit fiicei lui Gautier Lathuille, proprietar al celebrului cabaret Chez le pere Lathuille, care ulterior a devenit restaurant în Batignolles, un cartier din vestul Parisului.

Artistul și proprietarul cabaretului erau buni prieteni, potrivit casei de licitații Drouot, având în vedere că Manet i-a dăruit și un portret al fiicei acestuia, expus în prezent la Muzeul de Belle Arte din Paris, și un alt portret al fiului său, Louis.

Tabloul intitulat „Minnay”, pe care Manet l-a realizat în câteva minute, a fost păstrat de descendenții fiicei lui Lathuille, astfel încât până la licitație nu se știa de existența acestei picturi.

Prin arta sa, Manet le-a insuflat impresioniștilor dorința de eliberare față de vechile subiecte și canoane, deschizând “un viitor luminos” pentru pictură.

Mai mult, după scandalurile generate de tablourile lui Manet, mai mulți pictori au făcut din prostituție și bodeluri subiectul lor predilect, fiind de amintit cel mai celebru caz, cel al lui Henri de Toulouse-Lautrec, însă chiar și Edgar Degas a reprezentat micile dansatoare în jurul cărora roiesc „protectorii” și, în afara lor, bețivane și cântărețe de cafe-concert…

 

 

 

 
Tags

Alte Noutati

LIVE: Matinal cu Victoria Cușnir și Sergiu Scânteian
Meteo Chișinău
3,29
Cer acoperit de nori
Umiditate:94 %
Vint:3,6 m/s
Wed
5
Thu
5
Fri
5
Sat
7
Sun
8
Arhivă Radio Chișinău