Supranumit „tenorul uriaș” sau „Big Luciano”, Pavarottii a fost îndrăgostit de caii pur sânge, de fotbal, era un mare amator de paste și de vinuri bune, și a impresionat prin privirea sa sclipitoare și etenul zâmbet cald.

* * * * *

Luciano Pavarotti s-a născut la 12 octombrie 1935, la Modena, în nordul Italiei, fiind fiul lui Fernando Pavarotti, brutar și cântăreț, și al Adelei Venturi, muncitoare la o fabrică de țigarete. Se pare că, la nașterea sa, micul Pavarotti a țipat atât de tare, încât medicul le-a spus părinților săi că fiul lor va ajunge „un excelent tenor”.

Familia sa nu avea o situație financiară satisfăcătoare, iar cei patru membri ai acesteia erau nevoiți să se înghesuie într-un apartament cu două camere.

Cu toate greutățile copilăriei, Pavarotti a vorbit întotdeauna cu dragoste despre această perioadă a vieții sale.

În copilărie a dobândit pasiunea pentru muzică, încercând să reproducă sunete după vocea remarcabilă a tatălui său, care deși excela, nu a dorit să urmeze o carieră muzicală, din cauza caracterului său prea temperamental. Însă părintele său l-a crescut având alături discurile cu interpretările unor tenori remarcabili precum Beniamino Gigli, Giovanni Martinelli, Tito Schipa sau Enrico Caruso.

În anii copilăriei a luat chiar câteva lecții particulare de canto cu un profesor, însă ulterior Pavarotti a recunoscut că acestea au fost prea puțin importante pentru cariera sa excepționă.

În anul 1943, cel de-Al Doilea Război Mondial a constrâns familia să se mute din oraș, ei reușind să închirieze o cameră de la un fermier, într-un sat din relativa apropiere a Modenei. Micul Pavarotti ajunsese deja la vârsta de 8 ani și de atunci datează pasiunea sa pentru agricultură.

Însă în copilărie, nu vor predomina doar pasiunile pentru muzică și agricultură, ci, mai ales, un interes aparte pentru sport și în special pentru fotbal.

Atunci când a împlinit nouă ani, Pavarotti a început să cânte, împreună cu tatăl spu, în corul unei mici biserici locale.

Luciano va urma Schola Magistrale, perioadă în care avea o dilemă destul de mare: ce carieră să urmeze, având în vedere că el își dorea să ajungă fotbalist, iar mama își dorea ca fiul său să urmeze o carieră în învățământ.

După ce a predat timp de doi ani într-o școală elementară, pasiunea sa pentru muzică va fi cea care va conta de aici înainte, astfel că familia decide că îl va susține material până la vârsta de 30 de ani, apoi, daca nu va izbuti, va trebui să se descurce financiar pe cont propriu.

În 1954, la vârsta de 19 ani, Pavarotti a început studiul riguros al muzicii cu un profesor extrem de respectat, Arrigo Pola, un tenor din Modena, care s-a oferit să-i predea lecții gratuit. Era momentul în care Pavarotti va demonstra un timbru muzical aproape de perfecțiune.

În perioada studiilor muzicale, Pavarotti s-a angajat ca agent de asigurări, pentru a se putea susține financiar.

Tot în această perioadă o va cunoaște cântăreața de operă Adua Veroni, de care se va îndrăgosti, iar cei doi se vor căsători în anul 1960.

Pavarotti va deveni apoi elevul lui Ettore Campogalliani, iar în această perioadă a avut câteva recitaluri, în orașe mici și fără vreo recompensă financiară.

Primele sale apariții în public vor avea loc în corul de la Teatro de la Comuna, din Modena, și mai târziu în „La Coral” de Gioacchino Rossini, unde și-a demonstrat talentul exvcepțional.

Medicii îi vor descoperi, însă, un nodul pe corzile vocale, în urma unui concert ca lamentabil, apoi decide să ia o pauză de la muzică.

La reluarea activității muzicale, când toate anomaliile medicale vor fi dispărut, a urmat o renaștere a sa, a vocii sale și a psihicului său, tot ce învățase până atunci combinându-se în chip fericit cu vocea sa naturală, de aici rezultând sunetele pline de acuratețe pe care el și le dorise.

În anul 1961, Pavarotti este laureat al unui concurs liric, apoi a debutat în rolul său favorit, Rodolph, în „Boema” de Puccini, la Reggio Emilia.

Au urmat, în acel an, alte concerte la Belgrad, în „LaTraviata”, participări la festivaluri, apoi, în perioada care a urmat, mari scene ale Europei îi vor găzdui spectacolele – Viena, Zurich, Londra și Amsterdam -, toate concertele având loc cu casa închisă.

Popularitatea sa este în creștere exponențială, iar aprecierile la adresa sa nu mai contenesc.

În anul 1965, realizează un succes incredibil la Miami cu spectacolul „Lucia di Lammermoor”, fiind acompaniat de soprana americană Joan Sutherland, care îl va însoți, mai apoi, într-un remarcabil turneu în Australia.

Tot în 1965, cântă în „Rigoletto”, Requiemul lui Verdi și în „Boema”, pe celebra scenă de la Scala din Milano.

A urmat prezența sa pe renumita scenă de la Metropolitan Opera, în anii 1968 și 1972, fiind deosebit de apreciat mai ales în duet cu aceeași Joan Sutherland, în spectacolul „Fiica regimentului” de Donizetti, în rolul lui Tonio, interpretare care, spun criticii muzicali, i-au adus consacrarea absolută.

A avut un succes deosebit la Metropolitan Opera, în 1982, în rolul Idomeneo de Mozart, iar în 1986, a cântat, pentru prima oară, pe o scenă din China.

Profesionist extrem de exigent cu activitatea sa artistică, Pavarotti, nu doar că își va limita concertele la cel mult 100 pe an, dar și-a ales mereu partenerii pe criteriul „buni și simpatici”, el cântând, de-a lungul anilor alături de mari personalități ale muzicii mondiale. Montserrat Caballe sau Kiri Te Kanawa, spre exemplu, îl vor acompania mereu cu o deosebită plăcere, iar Sting, Joe Cocker, Bono sau Mariah Carey, au răspuns mereu invitației marelui tenor, căruia i s-au alăturat în numeroase concerte caritabile, el fiind inițiatorul spectacolelor umanitare „Pavarotti and Friends”, desfășurate anual în localitatea sa natală, Modena. Printre partenerii săi de scenă s-au mai numărat Bryan Adams, Jon Bon Jovi, Boyzone, U2, Eric Clapton, Gloria Estefan, Elton John, Eros Ramazzotti, Andrea Bocelli, Liza Minnelli, Frank Sinatra, Michael Jackson.

El a fost acuzat deseori că „a transformat opera într-o manifestare pop care i-a umplut conturile”, însă realitatea arată că Pavarotti și-a pus de multe ori vocea și renumele în slujba unor cauze nobile, fondurile strânse de el ajutând la susținerea unor cauze înălțătoare pentru cei defavorizați din țări precum Bosnia, Cambodgia, Kosovo, Irak sau Afganistan.

Celebrul dirijor austriac Herbert von Karajan i-a solicitat participarea la înregistrarea integrală a operelor ”Boema”, ”Madame Butterfly” și ”Requiem” de Verdi pe scena operei ”Scala” alături de Fiorenza Cossotto, Leontyne Price și Nicolai Ghiaurov.

De asemenea, Pavarotti a lucrat și a înregistrat pentru Georg Solti în același ”Requiem” de Verdi, ”Bal mascat”, ”Cavalerul rozelor” de Strauss, ”Otello”.

La 2 iunie 1988, Luciano a fost numit Cavaliere di Gran Croce Ordine al Merito della Repubblica Italiana.

Pavarotti a fost și un interpret cu un succes comercial enorm. Spre exemplu, discul cu înregistrarea concertului susținut în timpul campionatului mondial de fotbal din 1990, desfășurat în Italia, alături de alți doi mari tenori ai lumii, Placido Domingo și Jose Carreras, a fost vândut în 11 milioane de exemplare, apoi succesele celor trei tenori au continuat cu aceeași imensă rezonanță la public și cu un succes financiar considerabil.

În anul 1991, Pavarotti a răspuns invitației asociației War Child, pentru a participa la colectarea de fonduri pentru a construi un centru de muzicoterapie în Mostar.

În anul 1995, Pavarotti se separă de Adua, apoi va începe o relație de dragoste cu secretara sa Nicoletta Mantovani, care îi va deveni soție în anul 2003.

În 1998, în timpul concertului de mare amploare retransmis de la Turnul Eiffel, Jose Carreras și Placido Domingo formează, din nou, împreună cu Pavarotti, un trio formidabil de tenori.

În 11 august 1999, Pavarotti a susținut un excepțional concert la București, în Piața Constituției, organizat cu ocazia ”eclipsei de soare a Mileniului”. Pe scenă i-au fost alături soprana italiană Carmela Remigio, Orchestra Națională Radio și dirijorul Leone Magiera. Atunci, cei care s-au aflat în anturajul artistului, au descoperit un om cald, chiar timid, dar pe scenă sau în alte ocazii în care era însoțit de staff-ul său, devenea rece, pentru că se supunea rigorilor protocolului. Tot atunci, la repetițiile de la Sala Radio, au venit să asiste mulți oameni obișnuiți. Fiindcă cei din echipa tenorului s-au neliniștit, Pavarotti le-a spus: „Lăsați-i să stea! Ei sunt cei care mă iubesc!”.

Conform știrilor care circulau după concert, pentru spectacolul de la București se vânduseră doar 7.200 de bilete, iar participarea s-a ridicat la 50.000 de spectatori, unii beneficiind de invitații, însă marea majoritate au dat pur și simplu buzna, din dorința de a-și vedea idolul „pe viu”…

Peste doar doi ani, în iunie 2001, Orașul Interzis se va deschide pentru cei trei interpreți, pentru un concert destinat susținerii candidaturii Chinei pentru organizarea Jocurilor Olimpice din anul 2008.

La 13 martie 2004, Pavarotti va cânta pentru ultima dată la Metropolitan Opera din New York, fiind aplaudat frenetic timp de 12 minute pentru rolul Mario Cavaradossi din „Tosca” de Giacomo Puccini.

Cele mai cunoscute concerte ale sale rămân, însă, cele alături de Placido Domingo și Jose Carreras, cunoscuți drept „grupul cei trei tenori”.

A jucat și în câteva filme, ”Yes Giorgio”, în 1981 și ”Rigoletto”, în 1982 și a scris câteva cu tentă autobiografică, dintre care menționăm”Povestea mea”, în 1981 și ”Grandissimo Pavarotti”, apărută în anul 1986.

Pavarotti a fost singurul cântăreț de operă care a vândut, în întreaga carieră, mai mult de 100 de milioane de înregistrări.

El a lăsat în urmă patru fete, trei din prima căsătorie cu Adua Veroni și o fată împreună cu ultima sa soție, Nicoletta Mantovani, fosta sa secretară, cu 30 de ani mai tânără, cu care s-a căsătorit în decembrie 2003.

Luciano Pavarotti a susținut ultimul său concert în februarie 2006, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, când a interpretat aria „Nessun dorma”.

În anul 2006, Pavarotti a suferit o complicată operație la coloană, iar de atunci nu a mai apărut în public, starea sa de sănătate ducând la anularea turneului său mondial de adio, care era preconizat să continue în vara acelui an și în care erau programate nu mai puțin de 40 de concerte.

La începutul verii anului 2007, în timpul unei ceremonii muzicale organizată în onoarea sa, pe insula Ischia, în apropiere de Napoli, soția sa a declarat că tenorul se simte bine și că pregătește un disc.

Din nefericire, în iulie 2007 a suferit o nouă operație, după ce i s-a descoperit un cancer la pancreas, la 8 august 2007, a fost internat într-o clinică din Modena, din cauza unei „stări febrile”, iar la 25 august a fost externat și și-a continuat perioada de convalescență acasă.

Luciano Pavarotti a murit la 6 septembrie 2007, la Modena, în Italia, la vârsta de 71 de ani.

O zi mai târziu, sicriul cu trupul neînsuflețit al tenorului a fost depus în edificiul roman unde publicul a avut posibilitatea sa vină să aprindă o lumânare, iar mii de persoane au trecut pe la catafalc pentru a aduce un ultim omagiu marii personalități.

La 8 septembrie 2007, au avut loc funeraliile tenorului, la catedrala din Modena, în prezența a numeroase personalități, între care premierul atunci al Italiei, Romano Prodi, iar tenorul Andrea Bocelli a adus un omagiu muzical marii personalități dispărute.

Tenorul își găsește odihna de veci în cimitirul Montale Rangote, în apropierea vilei sale din Modena.

La moartea sa, celebrul regizor italian Franco Zefirelli spunea că „au existat tenori și a existat Pavarotti”, adăugând că Luciano Pavarotti a iubit muzica, pe care a înțeles-o ca întreg, abordând și alte genuri muzicale pe lângă operă. O dovadă în acest sens sunt concertele sale de binefacere susținute sub motto-ul „Pavarotii & Friends”. Și, mai spune Zefirelli, Pavarotti are și marele merit de a fi reușit să popularizeze, ca nimeni altul, opera în rândul publicului tânăr.

La 7 iunie 2019, se lansa pe marile ecrane documentarul „Pavarotti: Genius Is Forever”, realizat de cineastul Ron Howard (deținător al unui Oscar pentru „A Beautiful Mind”), care cuprinde secvențe din interviuri, înregistrări din concerte și imagini din arhiva familiei Pavarotti.