Anda Călugăreanu, pe numele real Anca Miranda Călugăreanu, s-a născut la 24 octombrie 1946, la București, fiind de origine armeană, după mamă, notează Rador.

După divorțul părinților, a crescut alături de tatăl său, un ofițer, care îi impusese o educație aspră și o înscrisese la lecții de balet.

A absolvit Liceul ”Dimitrie Cantemir” din București, fiind membră în trupa de teatru a liceului. Tot în perioada liceului, Anda Călugăreanu a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul lui Adamo și Aznavour.

Au urmat mai multe examene nereușite de accedere la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică  IATC – pe motiv că era prea scundă – , până la admiterea ei, în anul 1984, ea fiind repartizată la clasa actorului Mihai Mălaimare.

În anul 1963, la doar 17 ani, se prezintă la o preselecție pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei, unde celebrul comedian Mircea Crișan îi remarcă talentul și vocea originală.

Peste ani, Mircea Crișan avea să rememoreze acea întâmplare, care a lansat practic cariera de succes a Andei: „La unul dintre cele trei ansambluri ale Armatei a avut loc o preselecție pentru un post de solistă. Comandant peste echipele Armatei era un colonel Costoli. Omul nu a fost niciodată căpitan sau locotenent, ci era din ăia care a trecut de partea trupelor rusești și a devenit erou. Așa a ajuns din soldat direct colonel. Pentru că știa să cănte la chitară, i s-a dat postul de conducere în unul dintre ansambluri. Acest post de solistă, de care, de fapt, trupa nu avea nevoie, a fost scos la concurs pentru fiica lui Costoli”. Anunțul de concurs fusese făcut public, prin urmare, pe lăngă fata lui Costoli s-au prezentat mai multe tinere aspirante la postul de solistă. Printre ele, și Anca Călugăreanu. După probe, în comisia de concurs s-a spus că aleasă este domnișoara Costoli, iar Mircea Crișan a protestat vehement. „A fost una, Călugăreanu, fantastică, o căntăreață care s-a prezentat precum cele profesioniste, deși are 17 ani”, le-a spus comedianul colegilor din comisie. „Pe fata lui Costoli o cunoșteam de mică și știam căt talent are. Am insistat să se facă alegerea corectă. Pe Călugăreanu am considerat-o artistă egală cu mine, deși era abia o debutantă. Așa a fost angajată Anca Miranda Călugăreanu. Tot eu am insistat să-și schimbe numele în Anda, pentru a evita cacofonia. De aceea mi-a spus mereu „nașule”, povestea Mircea Crișan.

Nu a rămas prea mult în ansamblul Armatei, acesta fiind desfințat – din cauză că nu toate spectacolele și, deci, și încasările, ar fi fost declarate oficial -, însă a fost promovată în emisiunile Radiodifuziunii – unde a realizat și numeroase înregistrări -, talentul său fiind imediat remarcat de public.

La început a cântat sub îndrumarea compozitoarei Camelia Dăscălescu, apoi a absolvit cursurile de Artă Dramatică ale Școlii Populare de Artă din București.

În februarie 1965, Anda Călugăreanu debutează la Televiziunea Română, în cadrul unui spectacol de varietăți, în care artista a interpretat piese din repertoriul lui Salvatore Adamo, pe care a reușit să-l imite foarte bine.

În același an, debutează discografic, cu un single ce a cuprins patru piese din repertoriul francez și tot în 1965, a debutat și în muzică, alături de formația ”Sincron”, condusă de Cornel Fugaru, pe scena Sălii Palatului din București.

Remarcabilul ei talent i-a adus și invitații în emisiuni de televiziune realizate de Alexandru Bocăneț, Valeriu Lazarov și Tudor Vornicu.

La 22 mai 1966, Anda apare în celebrul show TV “Omul și camera”, realizat de Valeriu Lazarov și premiat la Festivalul Internațional al Filmelor de Televiziune de la Montreux, Elveția.

Aici a format, alături de actorii Dan Tufaru și Florian Pittiș, un trio muzical de excepție, care a însuflețit programele de divertisment TV realizate de Alexandru Bocăneț, și tot aici a realizat cuplete de neutat alături de inegalabilul Toma Caragiu, sau duete de calitate alături de actorul Horațiu Mălăele.

În anul 1966 cunoaște consacrarea, după participarea la Festivalul Național de Muzică Ușoară “Mamaia”, unde a interpretat patru piese, cu mare priză la public – “Adio” de Nicolae Kirculescu, “Inimă, inimă” de Laurențiu Profeta, “Nu te supăra” de Paul Ghentzer și “Păi vezi cum ești” de Emanoil Ionescu – și unde a primit Mențiune pentru Interpretare.

La 7 mai 1967 a participat la prima ediție a Concertul de prime audiții cu premii al Radioteleviziunii, unde a interpretat piesa “Cântecul nostru e-un cântec fermecat”, de Ludovic Diți, în duet cu Mihai Dumbravă.

În anul 1968, datorită popularității sale, Anda Călugăreanu, alături de Luminița Dobrescu și Mihaela Mihai, reprezintă România, în cadrul celei de-a II-a ediții a Festivalului Internațional Cerbul de Aur de la Brașov, unde este distinsă cu Mențiune.

Tot în anul 1968, obține Premiul I la Festivalul prieteniei de la Berlin, locul I la Festivalul Polbit de la Budapesta, și Prmiul III la Festivalul mondial al tineretului și studenților de la Sofia.

La 22 decembrie 1970, în cadrul “Concursul Național de Creație de Muzică Ușoară – București ’70” – cunoscut și sub numele de Concursul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă – București 1970 –  artista a fost distinsă cu Premiul Discului de muzică ușoară românească pe anul 1969, pentru albumul “Anda Călugăreanu” apărut la Electrecord.

În perioada 7 – 12 iulie 1972, Anda Călugăreanu, alături de Dida Drăgan și Marina Voica alcătuiesc echipa României ce ne-a reprezentat în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Internațional al Cântecului de la Knokke.

La Festivalul Mamaia ’72 a obținut premiul de popularitate pentru piesa “Ce tânăr ești”, muzica Radu Șerban, text Aurel Storin, Premiul II pentru melodia “În rândul patru”, muzica Temistocle Popa, text Mircea Block, a obținut o mențiune specială pentru Interpretare și a susținut un recital.

La următoarea ediție, „Mamaia ’73”, a obținut Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor pentru melodia “Tinerii”, muzica Marius Țeicu, pe versuri de Angel Grigoriu și Romeo Iorgulescu.

După anul 1973, a abordat și piese din repertoriul muzicii folk, o pasiune aparte a artistei, și a participat la spectacole de muzică și poezie, inclusiv la spectacolele Cenaclului „Flacăra”, colaborând îndeaproape cu Florian Pittiș, Dan Andrei Aldea și Mircea Vintilă.

A participat la numeroase turnee în țară și peste hotare – Bulgaria, Germania de Est, Germania de Vest, Israel, fosta Iugoslavie, Polonia, Rusia, Ungaria, etc. – și s-a remarcat și în activitatea componistică, punând pe muzică versurile unor poeți consacrați.

Anda Călugăreanu a dat glas, în stilul ei unic, unor piese remarcabile precum ”N-am noroc” și „Cheamă-mă” – compozitor Ion Cristinoiu, „Nu te supăra” și „Cu viața nu glumi” – Radu Șerban, „Portocala” – Marius Țeicu, „Nu te-nțeleg” – Vasile V. Vasilache, „Micul prinț” – Nicu Alifantis, “Acuarela” – Fromi Moreno, “În rândul patru” – Temistocle Popa, “Mi-a ieșit în cale un băiat” – Gelu Solomonescu, “Poveste de iarnă” – Camelia Dăscălescu, “Revino” – Cornel Fugaru, sau cele interpretate la Cenaclul „Flacăra” – „Tăcut”, „Seara” și „Bocet” – pe versuri de Adrian Păunescu, „Noi nu” – versuri Nicolae Labiș sau „De bine, de rău” – versuri Ion Nicolescu.

Anda Călugăreanu s-a remarcat pe scena Teatrului Mic din București, fiind distribuită, în anul 1977 în musicalul „Meșterul Manole”, a apărut în anii ’80 în mai multe spectacole de muzică și poezie, alături de Leopoldina Bălănuță și de Mitică Popescu, iar în anul 1984 s-a aflat, alături de Mitică Popescu, în distribuția unui alt musical, intitulat chiar „Mitică Popescu”, semnat de Nicu Alifantis, după piesa cu același nume de Camil Petrescu. În anul 1981, Anda Călugăreanu s-a aflat pe scena de la “Nottara”, în piesa “De ce dormi, iubito ?”,  unde l-a avut partener pe Horațiu Mălăele, iar la Teatrul Național “I.L. Caragiale”, a jucat în „Clovnii”, regia Mihai Mălaimare – 1988 și în „Mantaua”, de Gogol, regia Mihai Mălaimare – în 1989.

Ea s-a aflat și pe scena Teatrul Țăndărică în „Prințesa și ecoul” – 1975, „Râsul unei nopți de vară” – în 1976 și în „Jocuri de poeți, jocuri de copii” – în 1980, dar și la Teatrul Ion Creangă, în „Extemporal la varietăți”, regia Cornel Todea – în 1987.

La Radio, pe lângă popularele apariții de la emisiunile pentru copii și celebra emisiune “Ora veselă”, Anda Călugăreanu a jucat în piese de teatru radiofonic – „Cheile de aur”, de Eugenia Zaimu – în 1984, „Gâlcevile din Ghioggia”, de Carlo Goldoni – în 1986 și „Cheia succesului”, musical de Edmond Deda, după “Titanic vals” de Teodor Mușatescu – în 1988.

Și-a împrumutat vocea personajului Oache din filmul „Maria Mirabela” – 1981 – și „Maria Mirabela în Tranzistoria” – 1989, ambele regizate de Ion Popescu-Gopo dar și în Rămășagul” – în 1985 – și în “Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor” – 1988. A fost distribuită, de asemenea, în filme precum „Bietul Ioanide” (1979), „Stop-cadru la masă” (1980) și „O zi la București” (1986).

După anul 1985, a mai apărut în emisiuni de divertisment TV memorabile, alături de artiști precum Dem Rădulescu, Horațiu Mălăele sau Mitică Popescu.

În anul 1987, Casa de discuri ”Electrecord” a produs LP-ul intitulat „Anda”, pe muzica lui Nicu Alifantis și în aranjamentul orchestral al lui Doru Căplescu.

A fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Dan Tufaru, având împreună cu acesta o fiică, Ioana (născută în 1977), apoi s-a recăsătorit, în anul 1986, cu Alexandru Medeleanu, la acea vreme economist la Magazinul Victoria.

În perioada 1990 – 1992, Anda Călugăreanu a prezentat emisiunea matinală TV pentru copii ”Club Anda”, la TVR 1, alături de păpușa Omidé, iar în anul 1991 a realizat turnee în Canada și în SUA.

În ultimii ani de viață a fost profesoară de actorie și avea în proiect imprimarea de discuri speciale cu muzică pentru copii, a unui disc cu muzică ușoară dar și alte planuri pentru emisiuni TV.

Ultima înregistrare la radio a Andei Călugăreanu, la „Unda veselă”, a fost în februarie 1992, în „Fericirea de a fi cal”, de Cornel Sofronie, redactor Silvia Cusursuz, regia artistică Ion Vova.

În martie 1992, după un turneu de zece zile în Israel, alături de Stela Popescu și Alexandru Arșinel, începe să se simtă rău, iar după mai multe analize i se descoperă probleme grave la plămâni. Artista a efectuat tratamente în Grecia și la București, dar, din păcate, medicina s-a dovedit neputincioasă.

Anda Călugăreanu a trecut la cele veșnice, la 15 august 1992, la doar 45 de ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Actorul și regizorul Horațiu Mălăele rememorează clipele trăite în compania Andei: „Am cunoscut-o de pe vremea studenției, cănd ea era cine era, iar eu, Horațiu Mălăele, un nimeni. Eram uimit de performanța ei și de cea a lui Dan Tufaru și a lui Florian Pittiș. S-a intămplat să ne întălnim în anturajul lui Toma Caragiu. Cu Anduța am legat o prietenie de nedesfăcut.”

La rândul său, scriitorul Dinu Săraru afirmă despre artistă: „A fost într-adevăr un copil-minune în muzică și în teatru, nu însă din stirpea celor de azi, care pier prematur, pănă la apusul soarelui, ca fluturii de varză toamna. Ea a fost și a rămas în ochii noștri aidoma acelui buchet parfumat de lăcrămioare, care ne lasă să credem că primăvara e singurul anotimp de pe pămănt”.

Nicu Alifantis, cu care Anda Călugăreanu a acolaborat în mai multe proiecte artistice, spunea la rândul său: „Pentru oricare dintre noi, fie că am cunoscut-o sau nu, Anda a fost o mare artistă. Cred că toți suntem convinși că s-a grăbit plecând dintre noi. Cine știe câte minuni ar mai fi putut înfăptui în teatru, în film și în muzică ! Cât talent. Ce stea avea deasupra capului ei !”.