Dimitrie Gerota s-a născut la 17 iulie 1867, la Craiova, într-o familie numeroasă, cu alți șapte copii, iar capul familiei era preot la Biserica Sfântul Ilie.
A studiat, din anul 1886, la Facultatea de Medicină din București, obținând, în 1892, doctoratul în medicină.
Între anii 1893-1897, și-a continuat pregătirea ca bursier la Berlin și Paris. Acolo, tânărul bursier Gerota studiază “boalele căilor urinare”, anatomia, fiziologia și chirurgia.
În 1897 se întoarce în țară, a lucrat în câteva spitale din București, a fost asistent la Institutul de Ginecologie din Capitală, profesor de Anatomie artistică la Școala de Belle-Arte din București, profesor de anatomie topografică și chirurgicală în cadrul Institutului Medico-Militar, șef al consultațiilor chirurgicale de la Spitalul „Brâncovenesc”.
Dimitrie Gerota a preconizat o tehnică de injectare a vaselor limfatice, cunoscută în literatura de specialitate drept „metoda Gerota” (1896), de numele său se leagă aplicarea primelor radiografii din țara noastră, fiind considerat cel dintâi radiolog român (1898) – an în care e numit șef al laboratorului de radiologie al spitalului Colțea, care de abia ce fusese înființat și publică lucrarea „Razele lui Roentgen sau razele X” – și a efectuat cercetări privitoare la anatomia și fiziologia vezicii urinare și a apendicului (1929).
Între anii 1900-1902, Constantin Brâncuși realiza un ecorșeu din gips, o figură sculptată care arată mușchii corpului fără piele, o figură de studiu pentru anatomiști, fiind îndrumat pas cu pas de doctorul Gerota care i-a arătat cum să construiască fiecare mușchi.
În anul 1913, Gerota este mobilizat și însoțește trupele române pe frontul din Bulgaria în cel de al doilea război balcanic, fapt care i-a îmbogățit și mai mult experiența profesională, ținând cont inclusiv de cazurile de holeră consemnate.
Din nefericire, a fost și primul medic român sever afectat de raze X, ca urmare a expunerii profesionale, suferind o radiodermită a mâinilor, ulterior fiind diagnosticat cu un epiteliom – o formă de cancer – care a necesitat o amputație a mâinii.
A lăsat numeroase studii referitoare la: „Raporturile rinichiului cu privire la ectopia congenitală și căpătată” (1899), „Oclusie intestinală cronică consecutivă unei structuri tuberculoase a colonului ascendent” (1902), „Contribuțiuni la studiul tratamentului plăgilor abdominale” (1903) ș.a.
În anul 1907, a pus piatra de temelie a unui sanatoriu ce-i purta numele. Pe locul acestuia și-a dezvoltat în timp activitatea Spitalul de Urgență „Prof. Dr. Dimitrie Gerota” de astăzi, spitalul din subordinea Ministerului Afacerilor Interne de lângă Foișorul de Foc din București.
Dimitrie Gerota a fost membru al Academiei de Medicină din București și al Asociației Anatomiștilor Germani; membru corespondent al Academiei Române (din 21 mai 1916).
Era o personalitate militantă în multiple domenii, fiind inclusiv un critic fervent al regelui Carol al II-lea. Criticile aduse monarhului în diverse publicații vor atrage mânia acestuia, iar pentru ofensă adusă regelui este închis, în anul 1935, la Malmaison, de unde este eliberat în scurt timp ca urmare a unor manifestații studențești de protest.
În 1936, este arestat din nou, este întemnițat la Jilava și trimis în judecată, însă procesul nu va avea loc, fiind pus în libertate.
A fost ales parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Țară în decembrie 1937.
A murit la 3 martie 1939, la București, găsindu-și odihna de veci la Cimitirul Bellu.
În perioada comunistă, pentru aproape jumătate de secol, numele ilustrului chirurg Dimitrie Gerota a fost șters din memoria poporului român, Dimitrie Gerota fiind membru al Mișcării Legionare, chiar membru în senatul legiunii.
Autor: Răzvan Moceanu, Sursa: RADOR
