Germania de astăzi a fost divizată în perioada 1945-1990 în Republica Democrată Germană și Republica Federală Germania. Cele două au avut traiectorii diametral opuse. În RFG au fost puse bazele unei democrații parlamentare, în timp ce în RDG existau toate particularitățile unei dictaturi: economie de stat, absența libertății presei și a libertății de călătorie.

„Atunci s-a pus problema: ce facem cu cei  învinși? Îi supunem unor procese de retorsiune sau nu? Cert este că nu s-a aplicat planul Morgenthau de transformare a Germaniei post-război într-un deșert, ci planul de susținere nu doar a Germaniei, dar și altor state printr-o redresare economică. Acest plan Marshall a fost oferit și țărilor estice, dar Rusia a refuzat să accepte acest plan. Ceea ce s-a început în RDG a fost transformarea economică după modelul Uniunii Sovietice, adică distrugerea economiei de piață. Fapt ce diferă mult de modelele fasciste sau naziste, care chiar dacă au reorientat economia spre o economie de război, niciodată nu au schimbat bazele economiei. RDG a fost o parte a Germaniei foarte industrializată, s-a distrus industria, s-a colectivizat agricultura, iar școlile au fost transformate după modelul stalinist și acest model ideologic a rămas până în 1989”, a spus politologul german Anneli Ute Gabanyi.

Cercetător principal la Institutul de Cercetare al Radio Europa Libere din München și la Institutul de Studii Internaționale și de Securitate din Berlin, Anneli Ute Gabanyi mai spune că imediat după victoria URSS în cel de-al Doilea Război Mondial, armata rusă, considerată învingătoare, a avut un comportament barbar maltratând populația civilă.

„Armata Roșie s-a comportat îngrozitor, până la căderea Zidului Berlinului, în RDG nu s-a vorbit despre aceste crime și despre faptul că și în lagărele eliberate unde fuseseră deținuți evrei și polonezi, în acele lagăre imediat au fost reținuți nemți pe drept sau pe nedrept, fiind ulterior fie omorâți, fie transportați în URSS. Violurile care au fost comise nu au fost menționate nicăieri, a fost un subiect tabu chiar în Republica Federală nu s-a vorbit deschis despre aceste fenomene, decât după căderea Zidului Berlinului”, a spus politologul german, Anneli Ute Gabanyi.

Potrivit expertului german, situația din RDG a fost ținută secretă până la căderea Zidului Berlinului. Până la ridicarea Zidului în 1961, milioane de oameni fugeau din RDG din cauza lipsurilor economice și atmosferei dictatoriale din societate.

„În Vest a fost o scurtă perioadă de denazificare. De altă parte, a fost impus un program de reeducare a germanilor. Până la revolta studenților din 1968, deși o generație a oamenilor politici începuse să dispară, totuși nu se făcuse o evaluare a hitlerismului, așa cum nici până în 1989 critica și evaluarea comunismului nu a avut loc în RDG”, a mai spus politologul german.