Bine v-am regăsit la o nouă ediție a podcast-ului „Noi și Europa”. Astăzi am decis să discutăm despre problematica finanțării cercetării și dezvoltării științei în Republica Moldova, pornind de la comparații cu experiența statelor Uniunii Europene. Acest subiect a reapărut în atenția publicului odată cu aprobarea listei de proiecte de cercetare științifică fundamentală și/sau aplicativă aprobate în cadrul concursului „Program de stat” , pentru anii 2020 – 2023.

De aceea, ne-am gândit să analizăm cum este finanțat acest domeniu în Republica Moldova, mai ales în contextul reformei Academiei de Științe și a redirecționării fondurilor alocate cercetării către centrele universitare. Ca de obicei, alături de mine este expertul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Mihai Mogîldea. Mihai, mai întâi de toate, de ce ar fi important să alocăm bani pentru cercetare în una din cele mai sărace țări din Europa, cum este Moldova?

- Cred că ar trebui să privim cercetarea ca unul dintre motoarele dezvoltării societății noastre. Dacă e să analizăm cu atenție potențialul de dezvoltare economică al Republicii Moldova, putem observa că un domeniu în care există un potențial important de creștere este sfera serviciilor. Chiar dacă se vorbește de câteva decenii că țara noastră a fost și este un hub agricol, cred că e timpul să ne gândim la alte surse de pentru asigurarea sustenabilității bugetului național. Aici intervine cercetarea, care ar trebui să ne permită să dezvoltăm inovații stiințifice, infrastructură performată, dar și politici publice eficiente pentru combaterea sărăciei.

Să vorbim un pic despre finanțarea cercetării în Republica Moldova. Câți bani sunt alocați pentru susținerea acestui domeniu și care sunt problemele principale existente la ora actuală?

- Conform Programului național în domeniile cercetării și inovării pentru perioada 2020 – 2023, în anul acest an au fost alocați 374,4 milioane lei, deci în jur de 19 milioane de euro. Această sumă reprezintă circa 0,2% din PIB, iar pentru anii următori este preconziată reducerea acestei sume până la 360 milioane lei. Asta în condițiile în care UE și-a fixat drept obiectiv să atingă până în 2020 cifra de 3% din PIB-ul cumulat, iar la nivel global, finanțarea cercetării este în medie de 2,2% din PIB. Deci există o diferență între cer și pământ între formula de finațare a cercetării în Republica Moldova și în Uniunea Europeană. Un alt aspect interesant este modul în care sunt repartizate fondurile Programului național în domeniile cercetării și inovării. Circa 1/3 din bugetul de 374 milioane de lei sunt bani destinați finanțării instituționale și dezvoltării infrastructurii, iar alte 2/3 din bani au fost direcționați pentru concursul de proiecte în domeniile cercetării și inovării.

Acest lucru înseamnă că o instituție de cercetare sau cercetătorii afiliați sunt într-o proporție destul de mare dependenți de câștigarea concursurilor de proiecte. E o problemă de sustenabilitate, care trebuie examinată atent de autorități. O a doua problemă care o văd, este modul în care va fi asigurată descentralizarea cercetării de sub subordinea Academiei de Științe către centre universitare, proces care deja este în plină desfășurare. Ar trebui să urmărim în ce măsură acest proces va facilita numărul programelor de doctorat și post-doctorat și creșterea atractivității cercetării în Republica Moldova pentru tinerii specialiști.

Ce am putea învăța din experiența Uniunii Europene în acest sens și ce practici am putea prelua de la partenerii noștri europeni?

-În Uniunea Europeană, începând cu 2014, a fost lansat programul Orizont 2020, care are un buget de circa 80 de miliarde de euro. Bugetul programului Orizont 2020 este orientat către trei domenii principale: investiții în cercetarea provocărilor societale (cu un buget de 29 miliarde de euro), excelența științifică și stimularea competitivității Uniunii (24 miliarde de euro), investiții în tehnologii și stimularea inovațiilor în întreprinderi (17 miliarde de euro).

Investind 3% din PIB în cercetare, UE își propune să creeze peste 3,7 milioane de locuri de muncă și să obțină o creștere a produsului intern brut anual cu aproape 800 miliarde de euro până în 2025. În acest mod, se reflectă clar corelația directă dintre cercetare și ocuparea forței de muncă și creșterea economică. Cred că o lecție pe care am putea să o preluăm de la Uniunea Europeană este susținerea programelor de inovare în întreprinderile private, care ar fi cointeresate să-și dezolte astfel capacitățile de producere. De pe urma acestui exercițiu ar beneficia atât mediul privat, cât și statul, prin acumularea de taxe și prin creșterea ratei de ocupare a forței de muncă.