”Până la Gorbaciov, mulți se gândeau să evadeze din Uniunea Sovietică, eu la fel. Nu mai era nicio perspectivă, viitor, nimic… Când apăruse Gorbaciov cu Perestroika am crezut că au venit alte timpuri și la noi.

Am venit în Moldova înflăcărați, deja altfel se gândea, se vorbea, se simțea o mișcare. Când începuseră mitingurile eram foarte emoționați, ne gândeam că în sfârșit s-a produs marea minune. Vedeam viitorul Moldovei cu totul altfel, îmi pare foarte rău și chiar mi-e rușine de ceea la ce s-a ajuns peste 25 de ani, pentru că, în fond, tot ceea ce s-a produs atunci, absolut totul, până l-a urmă s-a negat. 25 de ani au trecut și tot mai vorbim cum se numește limba… știm starea în care ne aflăm. Moldova a devenit cel mai degradat stat din Europa, nu în plan material, dar din toate punctele de vedere”, a declarat în cadrul emisiunii ”25 de ani. Adevărul despre independență” artistul Plastic Iurie Platon, autorul Monumentului dedicat victimelor deportărilor din fața Gării Feroviare din Chișinău.

”Când studiam la Tallinn, din 1982-1987, acolo era un fel de micro republică, numai la facultatea noastră învățau 20-30 de studenți din Moldova. Marinari veneau la noi, multă lume care era în deplasare din Moldova în Estonia, veneau la institutul nostru. Ne vizitau și studenții de la actorie de la Moscova, actorii de acum de la Ionescu, Vutcărău și alții, Eugen Cioclea ne era adesea oaspete... Între noi erau foarte mulți informatori. Aveam un coleg de cameră care a fost forțat, i-au spus că ai două șanse, dacă vrei să fii student ai să faci ceea ce îți spunem noi, sau n-ai să fii student niciodată. În fiecare zi la ora douăsprezece noaptea îl vedeam pe scări la Telecom, telefona la Chișinău... Îl verificau și pe el. Printre actorii aceea care veneau de la ”Șciukin”, de la Moldova, aveau și printre ei informatori. Îi trimeteau pe aceia să-i verifice pe aceștia și pe ăștia să-i verifice pe ceilalți, la Leningrad. Odată venise cineva de la Moscova și ne provoca la diferite discuții aprinse. Iar noi, încă de pe atunci când încă în Moldova nu se vorbeau anumite lucruri, știam că limba este română, că noi suntem români, între noi  și acasă scriam cu litere latine... și eram cam dezlegați la vorbă. La un moment dat, colegul acesta al meu mă cheamă pe hol și îmi spune: taci și nu vorbi nimic mai departe. Pe urmă mi-a spus că este  un informator care a venit să-l verifice dacă el informează corect sau ascunde. El ne-a spus: ”Băieți, în prezența mea să nu vorbiți ce nu trebuie pentru că mai sunt ca mine, dar nu-i știu cine-s” a menționat Iurie Platon.