Primul dintre fondatorii picturii române moderne, reprezentant de seamă al Școlii de la Barbizon, Nicolae Grigorescu a zugrăvit, în afară faimoasele care cu boi sau peisaje, și sublime portrete, unele dintre ele de tinere fete, cu zâmbete șăgalnice și note de trist mister, cum ar fi ‘Anișoara Vlahuță’ (fiica lui Alexandru Vlahuță) sau ‘Portret cu fundă roșie’. Un accent de introspecție aduce Ion Andreescu, în subtile tonuri, în tablouri ca ‘Fetița cu găină’ sau ‘Cap de fetiță cu broboadă albă’. Inconfundabilii ochi mari, rotunzi, ai copiilor plăsmuiți de Nicolae Tonitza ne uimesc mereu cu a lor candoare și inocență. ‘Copil în rose’, ‘Fetiță în alb’, ‘Fetiță cu batic înflorat’, ‘Două surori’, ‘Trei frați’ (copiii pictorului) sunt portrete care, dincolo de frământările cotidiene, vorbesc despre un ideal estetic.

Portretistica românească e îmbogățită de Ștefan Luchian cu tematica oamenilor simpli, integrând și lumea copilăriei, în tablouri precum  ‘Cap de copil’, ‘Lica profil’, ‘Lica cu portocală’, trecând apoi la studiul maternității, în ‘Mama cu copilul’ sau ‘Lăutul’. Maternitatea ca valoare a tradiției e o temă îndrăgită și de Camil Ressu, ilustrată în ‘Madona din Dârste’ sau ‘Maternitate’, dar și șotiile copilăriei devin subiect de studiu în ‘Ștrengarul’, ‘Borcanul cu smântână’ sau ‘La plajă’. Înzestrat desenator, cu un ascuțit spirit de observație, Rudolf Schweitzer-Cumpănă a pictat portrete, peisaje și mai ales scene din viața țărănească, din care amintim ‘Maternitate’ și ‘Cântec de leagăn’. În culori calde mângâie chipul de copil pictorul Kimon Loghi, ‘Fundița albă’ sau ‘Floarea din păr’ fiind mărturie a unei copilării lipsite de griji.

Ipolit Strâmbu propune o notă idilică în ‘Portret de copil’,  ‘Doi copii’ sau ‘Lecția de seară’. Remarcabil a portretizat copilăria și Constantin Isachie Popescu, în ‘Portret de fată’, ‘Ciobănaș’ sau ‘Visare cu ochii deschiși’, într-o atmosferă de epocă meticulos surprinsă. Aurel Băeșu aduce forme noi de expresie, insinuând simplificări decorative, în ‘Portret de fată’, ‘Profira Sadoveanu’ și ‘Theodora Sadoveanu’, ‘Copil cu părul bălai’, ‘Copiliță’ sau ‘Doi copii’. Un adevărat creator de personaje, Aurel Jiquidi a ilustrat câteva opere literare ale lui Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, dedicate copiilor.

Totodată, ‘Livia’, ‘Cumințica’, ‘La culcare’, ‘Căciula albastră’, ‘Nota mică’, ‘Micul ucenic’ sau ‘În căutare de gazdă’ au un pronunțat caracter decorativ. „Eu nu numai că observ cu interes omul, dar îl trăiesc, îl găsesc în toate ipostazele, în câte un colțișor din mine însumi”, spunea Octav Angheluță, care descrie cu nostalgie și umor universul copilăriei în ‘Fetița cu fundițe roșii’, ‘Getuța’, ‘Micuța cusătoreasă’, ‘Păpușa’, ‘Antonel’, ‘Copil cu beretă verde’, ‘Cap de ștrengar’. Pictoriță, graficiană, desenatoare și ilustratoare de carte, Tia Peltz a lăsat o infinită galerie de personaje și expresii ale copilăriei: ‘Ștrengărița’, ‘Băncuța’, ‘Fluierici sau ‘Zâmbet’, amintind de ochii rotunzi ai copiilor lui Tonitza.

Cu armonii senine, Adam Bălțatu imortalizează scene de gen, cum ar fi ‘Copii pe uliță’ sau ‘Lecția’. Fără a fi o temă predilectă pentru artist, Constantin Piliuță are în palmares și ilustrații de carte pentru copii, cum ar fi volumul ‘Bună dimineața, primăvară’, de Tudor Arghezi sau ‘Alte nopți, aceleași vise’, de Carmen Firan.

Sursa: Rador