Igor Codreanu explică situația prin faptul că în Moldova se fac operații de transplant de ficat doar de câțiva ani, de aceea lista e mai lungă. Încă din perioada sovietică, mulți pacienți infectați cu hepatită nu au beneficiat de tratament corespunzător și au dezvoltat ciroză, iar acum necesită transplant.

Anual se fac un număr aproximativ egal de operații de transplant de rinichi și ficat. Prelevarea de ficat este însă mai complicată și riscurile pentru donator sunt mai mari. Cel mai des donatori devin rudele, în mare parte fiind vorba despre mame și copii. Soțiile donează mai des pentru soți, aceasta fiind o tendință în toată lumea. Sunt și cazuri în care donatori devin prietenii, mai ales cei din copilărie, dar și persoane necunoscute. Când sunt donatori în viață, se convoacă o comisie de avizare a transplantului, formată din polițist, psiholog, medic, care discută și cu donatorul, și cu beneficiarul.

Igor Codreanu a mai spus că, în ultimii ani, sunt mai multe donări de la donatori în moarte cerebrală. Pentru a mări numărul a astfel de operații e nevoie să se lucreze cu familiile. Persoanele care își doresc ca organele lor să fie donate în caz de moarte cerebrală se pot înregistra la Agenția de Transplant. Chiar și cu acest consimțământ, nu poți merge contra familiei, spune directorul Agenției de Transplant.

Anul trecut, în țară s-au făcut 13 operații de transplant de rinichi, în comparație cu 19 transplanturi în anul 2017. Șapte au fost de la donatori în moarte cerebrală. Din cele 11 operații de transplant de ficat, șase sunt de la donatori în moarte cerebrală. În 2017 au fost 12 operații de transplant de ficat.