Cristina Cojocaru, asistentă de proiect la Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, a menționat că bărbații care sunt prezenți într-o proporție mai mare în sectorul informal se confruntă mai des cu comportamente deviate la locul de muncă, precum insulte, certuri, amenințări, înjurături.

La fel, angajații tineri din mediul urban care au un statut socio-economic mai înalt au indicat într-o pondere mai mare că au fost supuși anumitor forme, medii și grave, ale hărțuirii la locul de muncă. „Aceste date nu neapărat arată o incidență mai mare a cazurilor de hărțuire în cazul acestui grup de angajați, dar ar putea indica o capacitate mai mare de a recunoaște aceste acte drept formă de hărțuireˮ, a precizat asistenta de proiect.

Cristina Cojocaru a afirmat că circa 60% dintre persoanele angajate abuzate nu au raportat cazurile cu care s-au confruntat și nu au solicitat ajutor. Această situație este cauzată în mare parte de percepțiile cu privire la fenomenul hărțuirii, majoritatea cazurilor fiind nepercepute ca act de hărțuire.

Reticența de a raporta cazurile de hărțuire sexuală este adesea determinată de nivelul jos de încredere în organele competente, motiv pentru care o bună parte de persoane care s-au confruntat cu astfel de situații au preferat să rezolve această problemă individual. Totodată, presiunea socială și riscul de a fi blamați constituie alți factori suplimentari care descurajează victimele să vorbească sau să raporteze cazurile cu care s-au confruntat la locul de muncă și în genere.

„Actele de hărțuire sexuală au loc cel mai des în timpul programului de muncă. Chiar dacă securitatea muncii este implementată prin lege, actul de hărțuire sexuală continuă să persiste la locul de muncă. Acest lucru sugerează faptul că politicile interne ale angajaților și cadrul legal actual nu reglementează suficient acest fenomen. Actualmente, nu este instituită posibilitatea de a răspunde în cazul în care angajatorul nu întreprinde măsuri de combatere a acestui fenomen la el în instituțieˮ, a adăugat reprezentanta Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare.

Potrivit sondajului, frecvența cazurilor de hărțuire sexuală este mai mare în rândul femeilor. În ultimele 12 luni, circa 18% dintre femeile abuzate s-au confruntat cel puțin o dată la 2-3 luni cu forme subtile și medii de hărțuire sexuală, iar altele 25% – cu forme grave de hărțuire. De asemenea, peste 60% dintre angajați consideră că persoanele hărțuite sexual au provocat aceste situații prin ținute sau comportament. Sondajul relevă și alte percepții alarmante. În medie 40% dintre respondenți consideră că refuzul ferm este suficient pentru a descuraja actele de hărțuire sexuală. Aproximativ 50% din angajați și angajate intervievate sunt de părere că persoanele care spun că sunt hărțuite exagerează. Asemenea atitudini față de victimele acțiunilor cu tentă sexuală descurajează tendința de a raporta aceste cazuri.

Peste 8% dintre angajații Republicii Moldova s-au confruntat cu cel puțin o formă de hărțuire sexuală la locul de muncă. La nivel general, 11% dintre persoanele hărțuite la locul de muncă s-au confruntat cu forme grave de hărțuire, cum ar fi cerința de a întreține relații sexuale în schimbul unei recompense, aplicarea forței și/ sau utilizarea amenințărilor pentru a avea relații sexuale, 22% – cu forme medii (atingeri nepotrivite, săruturi fără permisiune, invitații la întâlniri amoroase etc.), iar 67% – cu forme subtile (limbaj cu conotație sexuală, priviri și gesturi nepotrivite etc.).