Anul acesta, semiluna în scădere apare pe cer cu puțin înainte de răsăritul Soarelui și nu va sta în calea pasionaților de astronomie sau a curioșilor care își doresc să ia parte la sesiuni de observații astronomice și să vadă până la 100 de meteori pe oră la maximul de intensitate al curentului, în noaptea dinspre 12 spre 13 august.

Deși numărul lor este greu de anticipat cu exactitate, pentru că avem parte în această perioadă de nopți întunecate, ne putem aștepta să vedem cel puțin unul la câteva minute. Meteorii apar ca dungi trecătoare de lumină cu durata mai mică de o secundă, dar cele mai strălucitoare lasă în urmă trasee de gaze vaporizate și molecule de aer, care pot dura câteva secunde până să se estompeze.

De unde vin Perseidele?

În fiecare an, începând cu 17 iulie și până pe 24 august, Pământul trece prin calea orbitală a cometei Swift-Tuttle, „părintele” Perseidelor. Resturi de la această cometă ajung în atmosfera superioară a Pământului cu viteza de 210 000 km pe oră, luminând cerul în timp de ard. Dacă se întâmplă ca Pământul să treacă printr-un mănunchi neobișnuit de dens de meteoroizi – deșeuri spațiale de la cometă – vom vedea un număr mult mai mare de meteori.

Radiantul, adică punctul aparent din care par să vină Perseidele, se găsește în constelația Perseu în apropiere de celebrul Roi Dublu. Prin urmare, ploaia de meteori este numită în onoarea constelației Perseu. Chiar și așa, aceasta este doar o aliniere întâmplătoare a radiantului ploii de meteori cu constelația Perseu. Stelele din constelație se află la ani lumină distanță, în timp ce acești meteoroizi ard la aproximativ 100 km deasupra suprafeței Pământului. Dacă un meteoroid supraviețuiește arderii și ajunge la sol intact, atunci porțiunea din el rămasă se numește meteorit. Puțini meteoroizi din ploi de meteori devin meteoriți, datorită naturii subțire a deșeurilor lăsate de cometă.

Ce trebuie să știm despre “ploile de stele”

Stelele căzătoare se numesc “meteori” și reprezintă, de fapt, dârele luminoase care se văd uneori noaptea pe cer și sunt produse de “meteoroizi”, obiecte cosmice care intră în atmosfera terestră.

Ca dimensiune, un meteoroid este mai mic decât un asteroid, iar dacă obiectul supraviețuiește frecării cu aerul, va cădea pe sol, caz în care se numește “meteorit”. Cei mai mulți meteoroizi care intra în atmosfera Pământului, însă, sunt atât de mici încât se pot vaporiza complet și nu ajung niciodată la suprafața planetei.

Există, desigur, anumite perioade ale anului în care meteorii se văd pe cer în număr mai mare decât de obicei, fenomenul fiind cunoscut drept “ploaie de meteori”.

Sfaturi pentru a vedea Perseidele

Nu avem nevoie de echipamente speciale pentru a ne bucura de acest spectacol pe timp de noapte și nici măcar nu trebuie să cunoaștem constelațiile. Tot ce avem nevoie este un cer întunecat, deschis, și de răbdare pentru a vă bucura pe deplin de fenomem. Un cer deschis este esențial pentru că acești meteori pot zbura pe cer în multe direcții diferite și în fața a numeroase constelații.

Trebuie să țineți cont doar de câteva sfaturi:

În primul rând, căutați un loc în afară sau la marginea orașului, unde lumina artificială nu împiedica observarea meteorilor;

Nu uitați să luați cu voi o pătură sau un scaun confortabil; urmărirea meteorilor presupune multă răbdare, așa că recomandăm să vă găsiți o poziție cât se poate de comodă;

Verificați condițiile meteo, precum și orele de apus și răsărit a Soarelui pentru locul în care vă aflați înainte de a face planul de observare a curentului;

Priviți înspre cer, așezați comod, timp de minim o oră, cândva între miezul nopții și răsăritul Soarelui. Nu trebuie să priviți spre un loc anume, pentru că meteorii pot apărea în orice direcție.