După cum se menționează într-un comunicat al administrației de la Tiraspol, citat de presa din regiune, subiectul a fost discutat în cadrul ședinței grupurilor de experți pentru transport și comunicații feroviare, care a avut loc pe 27 decembrie la sediul Misiunii OSCE de la Chișinău.

Totodată, în cadrul întrevederii partea transnistreană a continuat să insiste asupra transportului mărfurilor în regiune cu propriul material rulant și fără perfectarea vamală în organele Republicii Moldova, se mai spune în comunicatul citat.

Libia a devenit în ultimii ani placa turnantă a migrației ilegale africane înspre Europa. Profitând de anarhia ce domnește în această țară de la înlăturarea lui Muammar Gaddafi de la putere, în anul 2011, sutele de mii de migranți au reușit să traverseze teritoriul libian, în pofida dificultăților călătoriei prin deșert și pericolelor implicate de prezența grupărilor înarmate.

Odată ajunși pe coasta Mării Mediterane, ei pornesc către Italia la bordul unor ambarcațiuni oferite de traficanți și aflate de cele mai multe ori în stare precară, fapt ce a provocat naufragii soldate cu mii de victime în fiecare an, numai anul care se încheie murind în urma unor asemenea accidente circa 5.000 de migranți.

'A fost un an record al sosirilor și, în pofida alarmismului, Italia s-a descurcat cu multă demnitate (...) și fără vreo înțelegere majoră de solidaritate europeană', a declarat Mario Morcone, responsabilul Ministerului italian de Interne însărcinat cu problema migrației.

Conform cotelor obligatorii de refugiați impuse prin decizia Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din septembrie 2015, statele Uniunii Europene ar trebui să preia din Italia 40.000 de solicitanți de azil până la finele anului 2017. Dar până în prezent au fost relocați numai 2.654, iar unele țări refuză total acest mecanism.

Conform acelei decizii JAI, se califică pentru a primi azil în UE și pot fi relocați din Italia și Grecia numai migranții veniți din state unde există războaie, precum Siria sau Irak, sau regimuri dictatoriale, cum este Eritreea. Dar, pe lângă Eritreea, cei mai mulți dintre migranții ajunși în Italia vin din țări precum Nigeria, Guineea, Coasta de Fildeș sau Gambia și care pornesc către Europa doar din dorința unui trai mai bun, astfel că aceștia sunt imigranți economici care în mod normal ar trebui repatriați.

Însă foarte puțini sunt expulzați, întrucât migranții pot ataca cu recurs decizia de expulzare și așteptarea unei hotărâri definitive dată de justiția italiană poate să dureze chiar și câțiva ani, timp în care statul italian este obligat conform legii să le ofere adăpost. Iar odată emisă o asemenea decizie definitivă ea este dificil de pus în practică din cauza faptului că statele de unde provin migranții adesea nu cooperează pentru repatrierea propriilor cetățeni.

Prin urmare, în prezent în taberele de refugiați din Italia se află circa 175.000 de solicitanți de azil, de opt ori mai mulți comparativ cu anul 2013, iar capacitatea totală pe care ar putea s-o asigure autoritățile italiene este de circa 200.000 de locuri. Dar cum se estimează că exodul va continua, această capacitate ar putea fi rapid epuizată și va fi nevoie de crearea unor noi tabere.