Pastorala ÎPS Mitropolit și Exarh Petru al Basarabiei la Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos
-
01 Mai 2016 09:54
IUBITULUI MEU CLER ȘI POPOR, HAR ȘI PACE DE LA PĂRINTELE NOSTRU CEL CERESC, IAR DIN A MEA PARTE, ARHIEREȘTI BINECUVÂNTĂRI!
Iubiți credincioși
După o perioadă de post, în care am încercat să ne rugăm mai mult, să ne abținem de la anumite fapte sau vorbe, să ajutăm mai mult pe cei mai mici frați ai noștri – oameni în neputințe și necazuri, a sosit zilele binecuvântate de Dumnezeu prilejuite de Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului Iisis Hristos.
Bunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) a trimis Dumnezeu pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine!”, cu alte cuvinte a acționat Dumnezeu ca Fiul Său să se întrupeze ca „chip de rob luând” (Filipeni 2, 7) să se nască din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
Prin vestea Arhanghelului și prin consimțământul Fecioarei: „Iată roaba Domnului”, de îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieșit-a poruncă de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea și a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit și Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Și când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casă, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peșteră săracă și acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfășat ca pe un prunc și L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune (Luca 2, 1-20).
Iubiți credincioși, această descriere evanghelică poartă în ea iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl a trimis pe Fiul Său în lume în dragoste smerită, ca nou-născut, prunc nevinovat, ca lumea să primească bunăvoința Domnului în chip neprihănit. Copilul a fost și este un simbol al miracolului și al dragostei. Nevinovăția copiilor este starea din rai pe care am pierdut-o cu toții. De aceea, pruncul Iisus născut la Betleem ne cheamă pe noi prin aceste Sărbători la curățenie sufletească și trupească, la dragoste neprihănită și bunăvoință în societate.
Vrând sau nevrânt am văzut și am auzit la televizor și la radio diferite emisiuni și comentarii prilejuite de sărbătoarea Crăciunului. Din păcate, se poate constata că promovarea acestei sărbători se face fără a se ține cont de foloasele reale ale evenimentului care s-a întâmplat acum peste 2000 de ani. Crăciunul nu este pentru a cumpăra cât mai multe produse de prin magazine, ci pentru a împărți cât mai multe daruri, așa cum au procedat magii de la Răsărit. Nașterea Domnului nu este pentru a înnoi garderoba cu haine de modă, ci pentru a îmbrăca sufletul în haina demnității și a purității, așa cum Fiul lui Dumnezeu a luat trup omenesc din Curata Sa Maică-Fecioara Maria.
Ar fi foarte frumos dacă bucatele festive de Crăciun ar fi prezente pe mesele tuturor. Dar cu regret, sunt mulți oameni în țara noastră care, trăind greu în aceste zile, vor căuta ca din mica lor pensie să aibă cel puțin ceva mai delicios pe masa de Crăciun. Sunt părinți care au economisit mai multe luni la rând pentru ca odraslele lor să aibă parte de cadouri la această mare sărbătoare. De aceea, această sărbătoare trebuie să fie pentru noi toți prilej de înfăptuire a binelui prin gesturi de milostenie.
Drept măritori creștini, Nașterea Mântuitorului nu trebuie să fie umbrită de nicio urmă de tristețe, ci trebuie trăită din plin ca sărbătoare a bucuriei de copii și de părinți. La sărbătoarea Nașterii Domnului se înaintează din bucurie spre bucurie. Sărbătoarea Crăciunului este precedată de pomenirea celui mărit între sfinți – a Părintelui nostru Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni. Sf. Nicolae, prin serbarea sa, aduce bucurie pentru copii, concretizată în cadouri primite în dar, și multă bucurie pentru maturi, concretizată în dragostea de a oferi.
Dar nicio sărbătoare a darurilor nu se compară cu Sărbătoarea Nașterii Domnului. Însuși termenul de CRĂCIUN provine de la latinescul CREAȚIO, ceea ce ar însemna creare din nou a lumii prin prezența în ea a lui Dumnezeu cel devenit Om. Această prezență creează de la sine o mângâiere și bucurie, este un dar dăruit lumii de la Dumnezeu.
Cu toate acestea, vizitând multe parohii în perioada postului de Crăciun și uitându-mă la fețele oamenilor, am observat parcă un nour de tristețe a trecut și a nins peste țara noastră. Evenimentele care se succed în lume sunt evenimente ale urii, ale conflictelor și ale războiului. Toate acestea sunt produsul oamenilor dornici de putere și răzbunare, a țărilor care vor recunoaștere de super putere. Hristos Domnul, Împăratul Împăraților și Domnul Domnilor, a venit în lume în chip smerit și blând, s-a născut într-un loc neadecvat nașterilor, a fost culcat în ieslea animalelor. Acestea s-au întâmplat cu vrerea lui Dumnezeu, arătând prin aceasta că omenirea are o altă menire. Existența omului este pentru Împărăția lui Dumnezeu și nu pentru împărățiile acestei lumi trecătoare.
Dragii mei, nu am scris aceste rânduri pentru a adânci și mai mult tristețea frățiilor voastre. Este sărbătoare minunată astăzi și vreau cu toții să regăsim bucuria din noi. Iisus Mesia a luat trup din neamul omenesc și de aceea în noi este prezentă bucuria izvorâtă din faptul căci „cu noi este Dumnezeu”. Aceasta este semnificația numelui profetic de EMANUEL. Prorocul Isaia a zis: “Iată fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele lui Emanuel, care înseamnă cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14).
Iubiți credincioși, bucuria Crăciunului se simte cel mai bine în cadrul Sfintei Liturghii, pentru că Liturghia este slujba în care noi suntem chemați de a-L primi pe Hristos în noi. Peștera Betleemului în care s-a născut Hristos este ființa noastră în care El, Fiul lui Dumnezeu, este prezent încă de la Taina Sfântului Botez, ieslea împărătească în care a fost culcat Pruncul Iisus este sufletul, darurile aduse de magi sunt virtuțile, cântarea îngerească „Slavă lui Dumnezeu întru cei de sus, și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” sunt rugăciunile noastre către Domnul nostru Împăratul Păcii. De aceea, aceste zile sunt marcate cu slujbe deosebite, avem trei Sfinte Liturghii în aceste trei zile de prăznuire. Sfânta Liturghie ne cheamă la părtășia cu Hristos prin Sfintele Taine. Nașterea Domnului cheamă lumea la părtășia cu Hristos cel devenit om „pentru noi și pentru a noastră mântuire”.
Hristos-Domnul dorește să Se nască duhovnicește în sufletele tuturor oamenilor, ca să ne reamintească faptul că suntem frați între noi și „datori cu iubirea unuia față de altul” (Romani 13, 8), concretizată în toată fapta cea bună. Nu avem voie să sărbătorim oricum, ci să împărtășim bucuria cea sfântă a Nașterii Domnului și semenilor noștri prin colinde și vizite. Să petrecem, în chip decent, praznicul Întrupării sau Nașterii Sale celei mai presus de fire, împreună cu cei dragi, mărturisind credința curată, dreaptă și statornică în Mântuitorul nostru Iisus Hristos!
Punându-vă în cugete și inimi aceste gânduri, cu dragoste către frățiile voastre spun cu bucurie: Hristos Se naște, slăviți-L;
Vă doresc să prăznuiți plini de har și adevăr Sărbătorile Nașterii Domnului, iar anul 2016 să fie un an al păcii și al mântuirii.
Al vostru de tot binele doritor și către Hristos-Domnul rugător,
PETRU
ARHIEPISCOP AL CHIȘINĂULUI,
MITROPOLIT AL BASARABIEI
ȘI EXARH AL PLAIURILOR
Dată în Reședința Noastră Mitropolitană din Chișinău cu prilejul Sfintei Sărbători a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, 2015/2016.