Pomenirea răposaților de după Paști - iar la noi această pomenire se face tradițional în ziua de luni,  după Duminica Tomii, prima după Înviere - ține de o tradiție locală. La românii din alte regiuni, această pomenire se face la Duminica Mare, sau la Înălțarea Domnului, iar la unele popoare - în alte zile.

Aceasta tradiție a apărut, explică preotul, deoarece în ultimele două săptămâni înainte de Paști,  Biserica nu săvârșea întreaga rânduială cuvenită la înmormântări. Acest lucru are loc  după Paști, când rudele celor decedați, împreună cu preotul, mergeau la cimitir, la mormintele celor răposați.

Preotul Andrei Rusu mai explică că pomenirea strămoșilor are loc cu evlavie, pornind de la rugăciunea pentru ei, iar materiile recomandate de a fi aduse la cimitir în zilele de pomenire, sunt cele din biserică - ulei pentru candelă, tămâie etc., cimitirul însuși fiind o biserică:

"E bine, înainte de a merge la cimitir, sau chiar în ziua când mergem la cimitir, să luăm pomelnicul - adică o cărticică în care scriem numele rudelor celor vii și decedate - să citim numele celor răposați și să spunem familiei, copiilor, cine sunt ei. Să ne amintim de anumite lucruri plăcute, învățăminte, povețe pe care le-am primit de la cei, pentru care ne rugăm. Săvârșind acest lucru, intrând apoi în cimitir vom fi conștienți că intrăm în casa lor cerească, dar și în casa noastră, unde ei ne sunt aproape și fizic, prin rămășițele lor pământești", a menționat preotul Andrei Rusu.

Pomenile, sau milostenia pe care le facem, dorind să-i pomenim pe cei răposați, poate fi făcută oriunde, cu cei nevoiași, cu bătrânii singuratici din curtea blocului, sau familiile cu mulți copii, care mai ales în timpurile noastre, au multe necesități, a subliniat preotul.

Mai multe detalii aflați din interviul atașat mai sus, realizat de Alina Rusu.