Pasiunea unei jurnaliste pentru broderia românească
-
31 August 2015 17:57
Și-a dezvoltat o pasiune din dragoste față de tradițiile românești. Confecționează accesorii hand-made, pe baza unor broderii cu modele tradiționale.
Jurnalista Domnica-Sofia Negru, în prezent tânără mămică, și-a propus să nu lase să dispară una din principalele îndeletniciri ale bunicilor noastre. Cusutul. Coase broderii pe care le transformă în inele, cercei, pandantive sau broșe. ”Olivia Accesorii” poartă numele fiicei sale, în vârstă de un an și jumătate, și s-au născut ca un mesaj pentru tânăra generație de a aprecia autenticul, și strămoșescul, și a duce mai departe tradițiile vechi românești, ne-a mărturisit tânăra jurnalistă.
”Mi-am adus aminte într-o zi de un popular magazin suedez de mobilă, răspândit în întreaga Europă. La ei sunt promovate foarte intens motivele populare scandinave. Păturile, căptușelile, covoarele, toate prezintă aceste motive scandinave…Motivele românești nu sunt mai urâte. Dar ce facem noi basarabenii? Ne așternem pe jos covoare persane, ne umplem casa cu chinezării și kitsch-uri, iar covoarele vechi țesute de bunici, sunt făcute sul și urcate în pod. ”Olivia Accesorii” se adresează în primul rând tinerilor, cărora vreau să le dezvălui frumusețea broderiilor noastre”, a declarat Domnica-Sofia Negru.
Până la 30 de ani a fost jurnalistă la fel ca tatăl ei, iar după, a început să brodeze, la fel cum făcea mama ei pe vremuri, spune Domnica, care crede că brodatul i-a fost transmis în sânge ca material genetic. ”Mama mea a brodat foarte mult la viața ei. Prin anii 90 când a luat avânt procesul de recunoaștere a identității românești, mama a cusut zeci de ii. Era o ocupație suplimentară în timpul liber, pentru a suplimenta veniturile familiei, pentru că o duceam mai greu pe atunci”.
Bunicii din partea tatălui, i-au fost deportați. Chiar dacă nu mai sunt în viață, le-a rămas în urmă casa, care adună și acum nepoții, ca pe vremuri, dar mai ales amintirile…
”Bunicii mei au fost deportați în Siberia între anii 1951-1966. Nu a existat vreun motiv, sau sentință de judecată. Au fost duși acolo na vecinie „na vecinoe poselenie”,adică pe vecie. Bunica avea la sân un sugar, și alți doi copii, de trei și cinci ani, tatăl meu și doi unchi. Au fost treziți în miez de noapte, urcați în tren, și duși acolo unde iarna fără schiuri nu te puteai descurca. De pe la 60 de ani, bunica nu își mai putea mișca degetele, de la atâta spălat cu apă rece ca gheața. În Siberia s-a născut și al patrulea frate al tatălui meu. Îmi amintesc întotdeauna de povestirile bunicilor despre viața grea de acolo. Bunica cânta melodii de dor de țară. Spunea că se urca într-un brad înalt și se uita în zare, încercând să ghicească în care parte o fi Moldova”.
În apartamentul lor din Chișinău, nu s-au privit emisiuni sovietice propagandistice, pentru că primul televizor a fost cumpărat după 1990.
Principalele lucruri pe care l-a învățat în familie a fost dragostea de limba română și tot ce este românesc. ”Cred că primul pas în afirmarea identității naționale în acest stat, este vorbirea unei limbi române corecte, și excluderea cuvintelor împrumutate din limba rusă, folosite mai ales de tineri. Cred că faptul că cei mai mulți dintre noi stâlcesc limba română, demonstrează că nu prea ne respectăm trecutul, dar și pe cei care au luptat pentru limbă și alfabetul latin”, a declarat Domnica-Sofia Negru.
Mai multe poze pot fi găsite aici.