Cu steaguri ale Myanmarului și Vaticanului în mână, numeroși catolici, din toate colțurile țării, au venit special să-l vadă pe Suveranul Pontif.

”L-am văzut pe Papa. Sunt atât de fericită că am plâns”, declară Christina Aye Aye Sein, o angajată a băncii catolice, imediat după trecerea convoiului. ”Arată atât de plăcut și blând. Vine pentru pace”, adaugă ea, purtând un tricou cu fotografia Papei și mesajul ”Pace și dragiste”.

Vizita Suveranului Pontif, în vârstă de 80 de ani, are loc într-un moment crucial pentru pace, într-o țară care se confruntă cu tensiuni interreligioase și se află sub presiune internațională de trei luni și în care se înregistrează o reintensificare a violențelor în vest.

Aproximativ 620.000 de musulmani rohingya au fugit, de la sfârșitul lui august, din satele lor din statul Rakhine, pentru a scăpa unei campanii de represiune a armatei, catalogat ”epurare etnică” de către ONU.

”Vă cer să mă însoțiți în rugăciune, pentru ca prezența mea să fie pentru aceste populații un semn de apropiere și speranță”, i-a îndemnat Papa duminică pe cei aproximativ 30.000 de credincioși din Piața Sfântul Petru, la rugăciunea Angelus.

Papa știe că declarațiile cu privire la soarta minorității îi vor fi scrutate cu lupa. Cu atât mai mult cu cât se va duce joi în Bangladesh, unde se întâlnește cu etnici rohingya.

Papa nu a ezitat să denunțe în mai multe rânduri, în ultimele luni, tratamentul rezervat celor pe care-i numește ”frații rohingya”, cu riscul de a se îndepărta de budiștii majoritari în Myanmar.

Opinia publică birmană, cu vederi naționaliste budiste și larg antimusulmană, este deranjată puternic de criticile comunității internaționale cu privire la modul în care gestionează Guvernul conflictul.

Papa urmează să se întâlnească cu principalii actori ai crizei din țară - inclusiv cu șeful armatei Min Aung Hlaing. Acuzat de organizații de apărarea drepturilor omului că este principalul responsabil în campania de reprimare, el este unul dintre cei mai puternici oameni din Myanmar.

Myanmarul și Bangladeshul au anunțat săptămâna trecută un acord cu privire la revenirea refugiaților rohingya, însă șeful armatei birmane, care coordonează manevre pe teren, a declarat deja că se opune întoarcerii lor în masă.

Papa Francisc se va întâlni, de asemenea, cu conducătoarea birmaneză și laureata Nobelului pentru Pace Aung San Suu Kyi, a cărei aură internațională a fost puternic afectată de lipsa de empatie pe care a afișat-o față de rohingya.

SPERANȚE

Cei aproximativ 700.000 de catolici din Myanmar - reprezentând un pic peste 1% din cei 51 de milioane de locuitori ai țării -, care au fost mult timp discriminați de junta birmană, speră la multe de la această vizită.

”Oamenii au venit din cele patru colțuri ale țării, pentru a-l vedea și doar câteva minute”, declară entuziasmată sora Genevieve Mu, care a venit din statul Karen (est).

”Sunt fericită și mândră de poporul catolic și de Guvernul nostru, care a permis această vizită”, a adăugat ea.

Însă această vizită le dă totodată speranțe refugiaților rohingya, care au povestit din Bangladesh abuzurile armatei birmane - violuri, crime, tortură.

Nur Mohammad, un imam în vârstă de 45 de ani din tabăra de refugiați de la Cox's Bazar, în Bangladesh, speră ca Papa să ceară întoarcerea rohingya, cu ”cetățenie și încetarea tuturor discriminărilor”.

Înainte de valul de violențe din august, aproximativ un milion de musulmani rohingya trăiau în Myanmar, unii de generații. Însă, începând din 1982, ei sunt privați de naționalitatea birmană și constituie cea mai mare populație apatridă din lume.

Ei sunt victime ale multor discrimări - muncă forțată, extorsiune, restricții ale libertății de mișcare, reguli de căsătorie nedrepte și confirscarea pământurilor.

Însă marja de manevră a Papei este îngustă, deoarece ”marea majoritate a oamenilor din Myanmar nu crede în vesiunea internațională a abuzurilor asupra rohingya și într-un exod în număr mare de refugiați în Bangladesh”, explică Richard Horsey, un analist independent din Myanmar.

În opinia sa, ”dacă Papa ar evoca în mod apăsat acest subiect, acest lucru ar ațâța tensiunile”, un lucru de care se teme minoritatea catolică.