La începutul lunii viitoare, la Berlin va avea loc o conferință internațională UNESCO consacrată patrimoniului cultural și istoric din Siria, grav afectată de cei cinci ani de război. Subiectul principal va fi viitorul Palmirei, care, în luna martie, a fost eliberată de Armata siriană și aviația rusă de sub ocupația de zece luni a teroriștilor Statului Islamic care au distrus deliberat și ritual câteva din cele mai valoroase și emblematice monumente. O primă evaluare a distrugerilor a devenit posibilă după ce geniștii ruși au deminat orașul istoric. O expertiză detaliată a stării în care se află monumentele urmează încă să fie făcută. La conferința de la Berlin va fi înființat probabil un comitet internațional care va gestiona problema Palmirei și va trebui să decidă între cele două variante care au divizat deja lumea științifică: restaurarea monumentelor distruse sau conservarea acestora în starea lor actuală. Ultima variantă este prevăzută în așa-numita Cartă de la Veneția referitoare la lucrările în siturile arheologice, dar această regulă nu a fost respectată întotdeauna și nu toți sunt de acord cu ea. Aflat la Palmira săptămâna trecută, cu ocazia unui tur de presă organizat de Ministerul rus al Apărării, am avut ocazia să aflu opinia unuia dintre cei mai avizați specialiști în domeniu: Mihail Piotrovski, directorul celebrului Muzeu Ermitaj din Sankt Petersburg, instituție cu o vastă experiență în domeniul restaurării.

Mihail Piotrovski: „Restaurarea este necesară, dar există regulile stricte ale restaurării: de exemplu, sunt cele din Orientul Mijlociu, din Siria și Liban. Potrivit acestora, dacă dintr-un obiectiv s-au păstrat 90% din pietrele din care era construit, atunci ele trebuie ridicate și reașezate la locurile lor. Dacă nu există 90%, atunci nu. Mijloacele tehnice actuale permit să se stabilească cu mare precizie care fragment se îmbină cu care și, dacă acest lucru se poate face, atunci trebuie făcut, dar nu trebuie înlocuite părțile lipsă cu construcții noi”.

Restaurarea este necesară acolo unde se poate realiza – mi-a spus Nikolai Makarov, directorul Institutului Arheologic al Academiei Ruse de Științe, adăugând că ceea ce nu se va putea reface ar trebui, în opinia sa, conservat ca monument al războiului.

Nikolai Makarov: „Memoria războiului trebuie să fie reprezentată și ea la Palmira pentru că este o lecție. Ne confruntăm cu o tragedie de nivel mondial și este necesar ca ea să-și găsească expresia într-o nouă expoziție, dar cum anume este o altă problemă și cred că acum e puțin prea devreme să vorbim despre asta”.

Decizia finală va aparține Comitetului UNESCO pentru patrimoniu și guvernului sirian. Va trebui însă luată în calcul și factorul politic, întrucât majoritatea țărilor occidentale nu recunosc legimitatea regimului Assad. Experții estimează că întregul proces al restaurării va dura între cinci și șapte ani, dacă va fi găsită soluția de finanțare care, potrivit reprezentanților UNESCO, se va realiza, cel mai probabil, printr-un fond internațional special, ca și prin contribuția individuală a țărilor.

SURSA: RADOR