Pacea de la București, din 16 mai 1812, prin care Basarabia era anexată la Imperiul Rus, a fost înconjurată de un șir lung de trădări, acte de spionaj, care au făcut posibil ceea ce rușii numesc până acum un mare succes diplomatic.

Negocierile s-au purtat în hanul lui Manuc din București, monument istoric legendar existent până azi în capitala României. Personaj cu o biografie excentrică, insuficient cunoscută până în ziua de azi, negustorul Emanuel Mârzaian, alias Manuc, a fost numit de sultan, pentru serviciile sale, bei al Moldovei.

A participant la negocieri din partea Imperiului Otoman însă, fără știrea acestora, a reprezentat interesele Imperiului rus, al cărui agent era. După semnarea păcii s-a mutat în Basarabia, la Hâncești, urmându-și stăpânii de frica răzbunării turcilor; moartea sa este învăluită, până în ziua de azi, în mister.

Printre agenții dubli ai acelui război de la porțile Balcanilor s-au numărat și frații Moruzzi. Folosiți ca traducători în cadrul negocierilor, boierii Dumitrache și Panaiot Moruzzi, au intrat în posesia unei scrisori prin care francezii vroiau să îl anunțe pe sultan să tărăgăneze negocierile până când Napoleon ar fi invadat Rusia.

Cei doi au vândut epistola rușilor, care astfel au aflat de planul francez și au grăbit finalul negocierilor, renunțând la o parte dintre cereri, cum ar fi fixarea hotarului la Siret. Imediat după retragerea rușilor cei doi boieri au fost decapitați pentru acest gest, dar și pentru faptul că traducerile lor părtinitoare au favorizat partea țaristă în formula finală a documentului.

Tratatul de pace avea 16 articole publice și două articole secrete. Prin articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, din Basarabia istorică, numită de turci Bugeac, și estul principatului Moldovei.